Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Dincolo de Zidul de Foc...

Dincolo de Zidul de Foc totul revine
prin noi şi noi forme de cuvinte.
Cum să mângâi fiecare cuvânt
şi să nu simţi
poeţii plecaţi în veşnicie?
Sunt încă aici,
respiră, trăiesc, ne vorbesc!

Obosit, stiloul se sprijină de titlu,
cuvintele licitate vibrează,
murmură, aşteaptă,
se rotesc, zboară-n stoluri, stoluri,
- poveri de carne şi spirit,

săgeţi mici de înţeles
din irizarile promisiunilor noastre -.
Râurile din inima ta sunt calde
atunci când ating sideful prezentului,
cărămizile şi mortarul devin
ţesuturi moi
pline de tandreţe şi dragoste,
pereţii suspină,
blând ne vorbesc în timp ce

umbrele pâlpâitoare
şi calme ale inimii
susţin mişcări neliniştite, căderi,
inevitabile dureri, temeri, răni,
contraste sacre
desfăcându-se-n bucăţi
până-n lumina crudă a zorilor zilei
atunci când
perla unei noi vieţi
se naşte din straturi succesive.
Când ochii se-ntâlnesc există
aprindere şi înălţare,eşti viu, trăieşti,
zâmbetul de aur
şi privirea secretă şi-au spus
mii de lucruri într-o clipă.

Dacă eşti parte din tot ceea ce sunt,
vocea mea este
sunetul copacilor care adie
şi poienile care şoptesc.
Dacă eşti parte din tot ce se scrie
şi tu eşti umbra delicată,
ocrotitoare şi plină de înţelegere.
Daca faci parte din cântecul păsărilor,
acea chemare iubitoare,
răspunsul tău este
un cântec dulce-amărui,
stăpânul din inimă.
Plin de curaj
cobori privirea-n durere,
aducând balsamul luminii.

Eşti un destin frumos într-o formă
şi toţi oamenii
vor cădea sub misterul tău,
vei câştiga lupte şi vei învinge
toate obstacolele cu carismă şi farmec.