Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea Poeziilor Irina Lucia Mihalca - Reamintirea
Lumea Poeziilor: Irina Lucia Mihalca - Reamintirea
18 Jun, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3391
Marime text
3391
Marime text
Uneori trupul, prin sarea pământului,fără să vrea, fără să ştie,
refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări,
o continuare a nopţii petrecute fără mine.
Să nu calci frunzele căzute,
acolo vibrează pământul,
acolo speranţele nu mor,
doar gândurile albite în noua zi!
.....................................................
În razele luminii neînserate urmăreai
sclipirile din ochii mei atât de copilăreşti.
Ai vrea să rămâi pentru totdeauna în camera mea.
Ne-am sărutat, timpul se-oprise,
iubirea-nflorea în atingerea noastră.
M-am îndreptat spre bibliotecă
şi-am luat un îngeraş de pe un raft:
- Păstrează-l, să-ţi aducă aminte de ziua mea!
Îţi va purta noroc, vei îndura multe,
dar vei trăi mai mult!
Cu degetele mele fine şi reci
ţi-am atins buzele,
ai simţit nevoia
să te contopeşti, să rămâi,
să te uiţi în mine
ca un obiect pe o bancă.
Am început să dansăm,
un parfum subtil emana
din căldura trupului meu,
ca o grămăjoară de flori de tei.
Tăceri şi pâlpâiri de lumină...
Mi-ai mangait părul, gâtul, sânii,
am început să plângem,
zguduiţi ca un torent de-acel fluid.
Nu-nţelegeai ce se întâmplă cu tine.
Abia te-am regăsit, mi-e frică
să nu te pierd, iubito!
Am respirat parfumul cireşilor din tine,
ai răsărit atunci când nu mai speram
că ploaia binecuvântărilor divine o să reapară!
Ştii să chemi adâncimile la suprafaţă,
ştii să dai glas tăcerilor! - mi-ai spus.
De ce te temi, de ce eşti trist, dragul meu?
De moarte, de clepsidra în care suntem închişi!
Învelită de braţele tale, între vis şi plutire,
am simţit zidul uitării prăbuşit.
E o iubire veche, o iubire reamintită,
sufletele sunt unite pe vecie!
Intri în locurile unde numai eu mă cunosc,
reuşeşti ce eu nu pot,
e împlinirea a tot ce sunt,
rămân acolo unde mă regăsesc,
aşezată-n inimă eşti,
cuvintele nu ar fi îndeajuns
să-ţi spun cât te iubesc.
De unde foamea asta după iubire, iubito,
nu înţeleg căutarea, zbaterea,
zborul, freamătul acesta nestăvilit?
Viaţa se manifestă,
deschide-te, e tot ce-ţi trebuie!
În adierea sărutului, gustul meu
se-mplinea-n sângele tău
ca o incantaţie revărsată peste tot,
plângeai ascultând, n-ai fi vrut
ca melodia să se termine
şi n-ai fi vrut să ne mai despărţim.
- Nu te mai îndoi, iubito,
mai apar cutremure
acolo unde sunt atâtea pătimi,
esenţa însă e magie şi iubire!
- mi-ai şoptit, risipindu-te uşor...
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- GEORGE BACIU 07 Sep, 2016 18:53 Ştii să chemi adâncimile la suprafaţă, ştii să dai glas tăcerilor! - ACESTA ESTE GLASUL CE EXPRIMA GANDIREA CE POARTA IN SINE, SINGURUL ADEVAR ... CMDG.
