Lumea Poeziilor Marin Sorescu - Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.

Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toată iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecasera şi ei
Să haituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumana.

 

Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.
Ai dorit atâta să ningă, ştiai că fenomenul ţine
De concentrarea ta... Şi te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreşte.

Roşeaţa din obraji colorează peisajul. Ai febră?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseşte rujul, mai bine.

Tu eşti de ţinut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoţei la fulgi.
Şi eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un ţurţur imens,
Să urc şi să cobor, că e alunecos,
Şi iar să dau să mă caţăr... şi tu să-mi arunci
Nişte pinteni.

Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Şi să apar sus, c-o floare de gheaţă
În mână. "Unde e geamul?
Să-ţi plantez pe el această
Floare de gheaţă."
"O, ador florile de gheaţă", să zici,
"Unde-ai găsit-o?" Hai să ieşim puţin.
"Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?"

Eu sunt un om de interior,
Pentru că sunt numai suflet
Şi sufletul e de interior.

Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărţi, printre rujuri...
Tot ce emană căldură
Şi intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inşi în jur,
Care se uită la tine
Şi îngheţ.

N-am ce să-ţi spun, parcă nu ne mai cunoaştem.
Tu îmi citeşti începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mişcarea de la colţul ochilor
Şi "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
În castel. Ştiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.

Tot în tren suntem? Tot.

Născut în anul 1936, la Bulzeşti, Marin Sorescu a fost un scriitor important, membru al Academiei Române.
 

La vârsta de 28 de ani, Marin Sorescu a debutat cu volumul de parodii „Singur printre poeţi”. O figură marcantă a poeziei româneşti, în 1966, este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”. De asemenea, în anii 1968 şi 1970, Marin Sorescu a obţinut Premiul Academiei Române, iar în 1983, Premiul Herder, acordat pentru întreaga activitate de către Universitatea din Viena.

Printre cele mai cunoscute volume se numără „Tuşiţi” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972). Potrivit Wikipedia, operele lui Marin Sorescu au fost traduse în peste 20 de ţări.