Lumea Poeziilor Michelangelo Buonarroti - Când se iubesc doi oameni în tăcere

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
cînd c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfîrşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine


şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

Despre Michelangelo Buonarroti

Născut la Caprese, un oraş de lângă Florenţa, Michelangelo Buonarroti a fost al treilea fiu al lui Lodovico di Buonarroti Simoni şi al Francescai di Neri di Miniato del Sera. Michelangelo este lăsat în grija unei doici, care i-a insuflat dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească şcoala, deşi părinţii lui şi-ar fi dorit ca el să se dedice studiilor umaniste.
Dragostea pentru sculptură în marmură nu l-a părăsit niciodată, deşi, pe parcursul vieţii, a executat minunate fresce, desene şi lucrări de arhitectură. Datorită pictorului Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura, iar la vârsta de 13 ani, este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florenţa.
După ce este cunoscut drept un artist înzestrat cu mult talent, Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din Capela Sixtină cu tema Judecăţii de Apoi. În 1541, când este dezvelită pictura, toţi cei prezenţi rămân uimiţi în faţa tabloului apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de figura lui Iisus.
În timpul vieţii sale, Michelangelo Buonarroti a fost recunoscut ca un mare artist al Europei, iar astăzi este considerat unul dintre cei mai mari artişti din toate timpurile.

Sursa poezie: webcultura.ro