Lumea poeziilor Nichita Stănescu – Cântec de trei

Noi suntem doi, tu eşti singură,
de-aceea te lăsăm să faci ce vrei tu.
Noi îţi dăm două inimi;
una o ţinem în mine, cealaltă o ţinem în tine.
Chipul tău îl facem să semene
cu chipul nostru,
aşa cum monezile sunt aidoma
celor două apăsări brutale
ale tiparului care le naşte.
Noi doi suntem două ramuri ale tale,
una izbucnită spre lună
din dragostea pentru cer,
alta izbucnită din pântecul tău

din dragostea ta pentru pământ.
Noi şi cu tine am vrut să fim unul,
dar materia care urăşte adevărul
ne-a pedepsit şi ne-a făcut trei.
Noi suntem doi şi tu eşti singură,
de aceea tu ne stăpâneşti,
de aceea tu eşti regina
pentru că noi doi suntem la fel.
Iar un lucru aidoma altuia nu există

decat în monotonele poveştiri despre fericire.

Despre Nichita Stănescu

Născut în anul 1933, la Ploieşti, Nichita Stănescu este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o numea „Dumnezeiesc de frumoasă”.
O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.