Lumea poeziilor Nichita Stănescu - Poem

Şi totuşi asta rămâne cel mai important - 
vechiul copac pe care l-au mai văzut şi alţii, 
femeia dintâi pe care-au mai iubit-o şi alţii, 
piatra dintâi pe care-au împietrit-o şi alţii...

Şi totuşi asta rămâne cel mai important -
să nu te mai poţi întoarce 
pentru că te-au întors alţii, 
mereu alţii şi alţii şi alţii, 
încât „tu" nu îl mai poţi recunoaşte pe „tu" - 
şi trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alţii... 

Despre Nichita Stănescu

Unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut literatura română, Nichita Stănescu, s-a stins din viaţă pe 13 decembrie 1983, la Bucureşti. Obişnuia să spună despre limba română că este „Dumnezeiesc de frumoasă”.
O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.