Lumea poeziilor Nichita Stănescu – Starea pe loc

Ar fi fost un păcat şi-o ruşine să zbor
Ar fi fost o trădare
să devin dintr-o dată uşor.
Greul pământului
care e dragostea lui pentru mine
să-l schimb într-un gând, într-o înălţime.
Dragostea acestui glob imens şi greoi,
prin moarte
Dacă m-aş fi numărat în trei sau în doi
l-aş fi lăsat ca vita fără păşune
şi ca lumina
fără de ochiul de rugăciune.

Mai sunt pentru că el mai este.
Dar ce lungă şi sângeroasă poveste.

Despre Nichita Stănescu

Născut în anul 1933, la Ploieşti, Nichita Stănescu este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o numea „Dumnezeiesc de frumoasă”.

O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.