Lumea Poeziilor Nicolae Labiş - Dragostea

Cu ea și mâine-oi hoinări sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminți...
Dar mă mai mulțumesc și astăzi oare
Doar sărutări și-mbrățișări fierbinți?

Ades, în loc să cugete, ea râde,
Săruturile-năbușesc idei,
Totuși iubesc, încă iubesc frenetic,
Făptura ei, și mersul lin al ei.

 

De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost -
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea mă va privi ciudat
Și lăcrima-va, poate, în tăcere.

 

Îi va fi greu. Și mie-mi va fi greu.
Voi îndura, gândind ce-o să urmeze.
Când urci pe munte, truda ți-o înfrângi
Visând la piscuri, 'nalte metereze.

Fiul învățătorilor Eugen şi Ana-Profira, Nicolae Labiş s-a născut pe 2 decembrie 1935, în Poiana Mărului, comuna Mălini.

Supranumit „buzduganul unei generaţii” de către criticul Eugen Simion, Nicolae Labiş, după absolvirea şcolii primare din satul natal, a urmat studiile liceale la Fălticeni şi la Iaşi. Debutul publicistic a avut loc la vârsta de 15 ani, în ziarul „Zori Noi” din Suceava. După absolvirea cursurilor Şcolii de Literatură „M. Eminescu” din Bucureşti, devine redactor la „Contemporanul”, apoi la „Gazeta literară”. Volumul de debut, intitulat „Primele iubiri”, este singurul tipărit în timpul vieţii.
În anul 1956, în urma unui grav accident, Nicolae Labiş se stinge din viaţă, la vârsta de 21 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Bellu.