Lumea poeziilor Octavian Goga - Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt, 
Şi-atâta jale-n casă. 
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe... 

Pe boltă, sus, e mai aprins, 
La noi, bătrânul soare, 
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare... 
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri, 
Şi jale duce Murăşul, 
Şi duc tustrele Crişuri. 

La noi nevestele plângând


Sporesc pe fus fuiorul, 
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul. 
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora, 
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora. 

Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre, 
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre. 
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul... 

Avem un vis neîmplinit, 
Copil al suferinţii, 
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii... 
Din vremi uitate, de demult, 
Gemând de grele patimi, 
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...