Lumea poeziilor Radu Stanca - Poem

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.
Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.

Visarea mea e ca un condur împărătesc

Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.
O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Despre Radu Stanca

Originar din Sebeş, Radu Stanca s-a născut pe 5 martie 1920, într-o familie cu tradiţii intelectuale, şi a fost dramaturg, poet, eseist şi regizor de teatru român.

Urmează cursurile Liceului „G. Bariţiu”, iar din această perioadă datează debutul poetic. În 1938, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, pe care o continuă la Sibiu. Îşi ia licenţa „magna cum laude”, cu o dizertaţie despre „Problema cititului – Contribuţii la estetica fenomenului literar”, publicată în revista „Transilvania”.


În 1947, potrivit Wikipedia, obţine Premiul „Sburătorul”, pentru piesa de teatru „Dona Juana”, iar în 1951, se căsătoreşte cu actriţa Dorina Ghibu. Trei ani mai târziu, se naşte unicul său fiu, Barbu. În decursul vieţii, a colaborat la „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, cu poezii şi articole despre arta spectacolului.

În decembrie 1962, în urma unei crize pulmonare acute, Radu Stanca se stinge din viaţă, la numai 42 de ani.