Lumea Poeziilor Tudor Arghezi - De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Născut în anul 1880, la Bucureşti, Tudor Arghezi a debutat în presa literară la doar 16 ani, într-o publicaţie condusă de Alexandru Macedonski. Trei ani mai târziu, a intrat la Mânăstirea Cernica, unde a stat timp de patru ani şi a învăţat, pe îndelete, taina mântuirii cuvintelor.
 

Când publică proză şi poezii în „Revista Modernă” şi „Viaţa nouă”. Ulterior, scriitorul se mută la Geneva, unde continuă să scrie. În 1912, Tudor Arghezi revine în România şi publică versuri, pamflete şi articole polemice la „Facla”, „Viaţa Românească”, „Rampa”. 

Opera sa, studiată în şcoli, este cunoscută de către publicul larg. Dintre cele mai importante creaţii amintim volumul de versuri „Flori de mucigai”, volumul în proză „Cartea cu jucării”, dar şi „Mărţişoare”, „Zdreanţă”, romanul „Ochii Maicii Domnului”.