Lumea poeziilor Vasile Alecsandri - Bradul

Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Pintre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,

Și privește cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șepte cojoace.

El se scutură și zice:
„În zădar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,

Aduci zile fără soare.

În zădar îngheți pământul,
Ucizi florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foamea cu lupii.

În zădar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,

Șterge urma pe cărare
Și de mine țurțuri leagă.

În zădar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.

În zădar, urgie crudă,
Lungești noaptea-ntunecoasă
Și, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.

În zădar îmi pui povară
De zăpadă și de gheață.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeață!

Despre Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri, personalitate marcantă a României, s-a născut la Bacău. În 1834, pleacă la Paris, unde se dedică literaturii, după încercări nereuşite în domeniile medicină, drept şi inginerie.

Alecsandri a debutat ca scriitor în anul 1840, cu nuvela „Bucheţi”, publicată în „Dacia Literară”. Poeziile sale au fost structurate în câteva cicluri, sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice şi al epocii în care au fost scrise.

Opera lui Alecsandri este impresionantă. Pe lângă poezii, autorul a mai scris nuvele („Balta Albă“, „Borsec“, „O plimbare în munţi“), jurnale de călătorie, drame istorice („Cetatea Neamţului“, „Fântâna Blanduziei“), biografii, comedii („Rusalii“, „Chiriţa în provincie“), poeme istorice, teatru, dar şi pasteluri.

Între anii 1885-1890, a fost ministru al României la Paris, post pe care îl deţine până la moarte. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă pe 22 august 1890, la Mirceşti, şi a fost înmormântat în grădina casei dăruite, în anul 1914, Academiei Române, de către soţia poetului.