Lumea poeziilor Virgil Carianopol – Ce-i greu

E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe-n visuri
Şi să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire-n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să înţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie

De mintea unui înţelept.

De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poţi să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,

Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Şi iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupţi, să fericeşti,
Să mergi la braţ cu adevărul,

Să mori şi totuşi să trăieşti...

Virgil Carianopol

Născut în anul 1908, la Caracal, poetul român Virgil Carianopol, după ce a urmat primii ani de şcoală în oraşul natal, s-a înscris la o şcoală militară din Bucureşti. Editorial a debut în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”. După şapte ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din capitală, iar pentru o perioadă, a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu.

La scurtă vreme după instaurarea comunismului, mulţi scriitori români, printre care şi Virgil Carianopol, au fost arestaţi din motive politice, fiind anchetaţi şi torturaţi, deoarece au frecventat un cenaclu literar găzduit de sora lui Pamfil Şeicaru, considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

Opera lui Virgil Carianopol include versuri avangardiste („Un ocean, o frunte în exil”), lirică neoclasică, tradiţionalistă, care exaltă sentimentul naţional („Ştergar Românesc”), dar şi memorialistică („Scriitori care au devenit amintiri”).
Poetul român s-a stins din viaţă în anul 1984 şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.