Lumea poeziilor Virgil Carianopol – Omul de zăpadă

Bogdănel a strâns din stradă
Guguloaie de zăpadă.
Şi în curte, lângă pom,
A făcut din ele-un om.

Ochii negri de tăciune,
I-a făcut din doi cărbuni,
Iar în loc de nas i-a pus
Un ardei cu vârfu-n sus.

A luat mătura, la fel,
Şi a pus-o lângă el,
Celor care-l văd afar’

Să le pară gospodar.

Despre Virgil Carianopol

Născut în anul 1908, la Caracal, poetul român Virgil Carianopol, după ce a urmat primii ani de şcoală în oraşul natal, s-a înscris la o şcoală militară din Bucureşti. Editorial a debut în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”. După şapte ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din capitală, iar pentru o perioadă, a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu.

La scurtă vreme după instaurarea comunismului, mulţi scriitori români, printre care şi Virgil Carianopol, au fost arestaţi din motive politice, fiind anchetaţi şi torturaţi, deoarece au frecventat un cenaclu literar găzduit de sora lui Pamfil Şeicaru, considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

Opera lui Virgil Carianopol include versuri avangardiste („Un ocean, o frunte în exil”), lirică neoclasică, tradiţionalistă, care exaltă sentimentul naţional („Ştergar Românesc”), dar şi memorialistică („Scriitori care au devenit amintiri”).
Poetul român s-a stins din viaţă în anul 1984 şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.