Învață-mă cu ce să-ncep întâi
Și-n care vorbe-anume tuturor
Să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
Și cum, de-atâtea lumi luminători.
Pe gura ta surâsu-i ca un soare;
Ei poate niciodată n-or să știe
Din fiecare clipă trecatoare
Cum ne-am durat noi câte-o veșnicie.
Iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas
Îți cânt atâtea cântece când spui
Cuvinte ce pe buzele oricui
Niște cuvinte simple-ar fi rămas.
Învață-mă cu ce să-ncep și cum
Să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă
Că te-a născut, cu truda ei întreagă,
Pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodată n-o să știe
C-a înflorit în flori și-a curs în ape,
Ca din pământ și sura veșnicie
Să mi te-aducă,-așa cum ești, aproape;
Și, fiindcă-o să murim și noi odată,
Gândește-te: n-ar fi păcat să moară,
Cuprinsă-n noi, atâta primavară,
Și dragostea cu inima deodată?...
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
Și eu voi scrie toate, fir cu fir,
Ca disprețuitori de cimitir,
Să ne iubim de-a pururea pe lume.
Despre Magda Isanos
Magda Isanos – avocată, poetă, prozatoare, publicistă – s-a născut la Iaşi, pe 17 aprilie 1916. A studiat în oraşul natal dreptul şi filozofia. În 1932, a debutat cu versuri în revista „Licurici” a Liceului de băieţi „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Chişinău.
Magda Isanos, soţia lui Eusebiu Camilar, scriitor şi membru corespondent al Academiei Române, s-a stins din viaţă la Bucureşti, pe 17 noiembrie 1944.