Lumea Poeziilor Nichita Stănescu - Lecţia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,

închizi ochii

refuzi auzul.

Îţi spui în sine:

acum voi zbura.

Apoi zici:

Zbor.

Şi acesta e zborul.

 

Îţi strângi umerii

cum se strâng râurile într-un singur fluviu.

Îţi închizi ochii

cum închid norii câmpia.

Te-nalţi pe vârful picioarelor

cum se înalţă piramida pe nisip.

Refuzi auzul,

auzul unui singur secol,

şi-apoi îţi spui în sinea ta:

acum voi zbura

de la naştere spre moarte.

După aceea zici:

Zbor

Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile

cum strângi umerii

te înalţi pe behăitul caprelor

Zici: Nevermore.

Şi apoi:

fâlf

dai din aripile altcuiva;

şi apoi

eşti el,

iar el

este pururi altcineva.

Născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti, Nichita Stănescu este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o numea „Dumnezeiesc de frumoasă”.

 

O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.