Lumea Poeziilor Nina Cassian - Martie
Lumea Poeziilor: Nina Cassian - Martie
09 Mar, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
3176
Marime text
Ultima ninsoare-a prins să cearnă...
Fulgul mare-a sărutat tăpșanul.
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.
Mi-ai purtat mânuța peste nea,
Ca să simt că-i rece, moale, bună
Și-ai privit cu mine împreună
Țurțurul ca un tăiș de stea.
Toate anotimpurile-apoi,
Rând pe rând, le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăț mai iute și mai bine
Mândrele priveliști de la noi,
Și-n căsuța minții să încapă
Bogăția-atâtor înțelesuri
Câte spice se îndoaie-n șesuri,
Câte ceruri se răsfrâng în apă.
Tu, întâia mea învățătoare,
Cu povețe drepte calea-mi semeni
Și mă-ndemni spre dragostea de oameni
Ca spre cel mai scump dintre izvoare.
Știu că mă ferești de orice rău,
Și-ți mângâi cu palma mea cea mică
Bluza mirosind a levănțică,
Mamă, când mă strângi la pieptul tău.
Ultima ninsoare-ncarcă merii
Dar, curând, ce plini vor fi de floare!
Martie, mămico! Sărbătoare!
Sărbătoarea ta și-a primăverii...
Fulgul mare-a sărutat tăpșanul.
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.
Mi-ai purtat mânuța peste nea,
Ca să simt că-i rece, moale, bună
Și-ai privit cu mine împreună
Țurțurul ca un tăiș de stea.
Toate anotimpurile-apoi,
Rând pe rând, le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăț mai iute și mai bine
Mândrele priveliști de la noi,
Și-n căsuța minții să încapă
Bogăția-atâtor înțelesuri
Câte spice se îndoaie-n șesuri,
Câte ceruri se răsfrâng în apă.
Tu, întâia mea învățătoare,
Cu povețe drepte calea-mi semeni
Și mă-ndemni spre dragostea de oameni
Ca spre cel mai scump dintre izvoare.
Știu că mă ferești de orice rău,
Și-ți mângâi cu palma mea cea mică
Bluza mirosind a levănțică,
Mamă, când mă strângi la pieptul tău.
Ultima ninsoare-ncarcă merii
Dar, curând, ce plini vor fi de floare!
Martie, mămico! Sărbătoare!
Sărbătoarea ta și-a primăverii...
Despre Nina Cassian
Poeta Nina Cassian s-a născut pe 27 noiembrie 1924, la Galaţi. Primele încercări literare ale Ninei sunt încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu. În anul 1947, debutează editorial cu volumul de versuri suprarealiste „La scara 1/1”. Ulterior, în paralel cu poeziile, scrie şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile evadării în fantezie, precum şi două volume de proză, scrise la persoana întâi.
În decursul vieţii, a tradus opere remarcabile scrise de Shakespeare, Bertolt Brecht, Paul Celan. De asemenea, a scris peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză. În anul 1969, i-a fost decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În timp ce se afla în Statele Unite pentru a susţine un curs la Universitatea din New York, după aflarea veştii că unul dintre bunii săi prieteni, Gheorghe Ursu, a fost arestat şi ucis în închisorile Securităţii, decide să nu se mai întoarcă în ţară. Imediat, apartamentul ei din România a fost confiscat, iar cărțile sale au fost interzise și retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu.
După ce şi-a trăit viaţa sub semnul poeziei, în aprilie 2014, scriitoarea s-a stins din viaţă, în locuinţa ei din New York, în urma unui stop cardiac.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii