Lumea poeziilor Otilia Cazimir - Iulie

De după dealuri arse şi trudite,

Înalţă creste albe nori de plumb.

S-adună-n iarbă umbre încâlcite

Şi, aspru, geme vântul prin porumb.

 

Câmpia de paragină şi scrum

Întinde braţe lungi de colb în drum,

Apoi îşi strânge sufletu-n păduri,

Căscând în râpi dogoritoare guri...

 

Dar norii sterpi coboară-n depărtare,

Şi-abia vibrează dincolo de zare

Un tunet lung, cu prabuşiri de stâncă...

Iar soarele s-arată alb şi mat,

 

Şi-ntâia rază de lumină pare

Un fulger mort, ce rătăceşte încă

Pe câmpul prăfuit şi resemnat.

Supranumită „poeta sufletelor simple”, Otilia Cazimir a fost o scriitoare şi poetă de origine română, fiind apreciată mai ales ca autoare de versuri pentru copii.

Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, ales, potrivit Wikipedia, de scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. De asemenea, scriitoarea a folosit şi alte pseudonime, precum Alexandra Casian sau Dona Sol. În anul 1912, a debutat cu poezia „Viaţa românească”, iar şapte ani mai târziu, a debutat în proză, în publicaţia „Însemnări ieşene”.

 

Ca o recunoaştere a activităţii sale literare, Otilia Cazimir a fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1927),  Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru Literatură (1937).

 

Sursa poezie: cerculpoetilor.net