Lumea poeziilor Pablo Neruda - Poema 15

Îmi placi când eşti tăcută căci parcă eşti absentă

şi mă auzi din depărtare vocea mea nu te atinge

se pare că ochii ţi-ar fi zburat

şi se pare că un sărut şi-ar pecetlui buzele.

 

Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu

te ridici deasupra lor, plină de sufletul meu.

Fluture de vis, te asemeni cuvântului melancolie.

 

Îmi placi când eşti tăcută şi parcă eşti îndepărtată

şi parcă te plângi fluture în şoaptă.

şi mă auzi din depărtare şi vocea mea nu te ajunge.

lasă-mă să tac şi eu cu tăcerea ta.

 

lasă-mă să-ţi vorbesc prin tăcerea ta

luminoasă ca o lampă, simplă ca un inel.

Eşti precum noaptea, tăcută şi înstelată

tăcerea ta e stelară, atât de îndepărtată şi simplă.

 

îmi placi când eşti tăcută, căci parcă eşti absentă

distantă şi îndurerată ca şi când ai fi murit.

un cuvânt atunci, un zâmbet ajung.

Şi sunt bucuros că nu e adevărat.

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Pablo Neruda s-a născut pe 12 iulie 1904, într-un oraş aflat în apropiere de Santiago de Chile. La vârsta de 13 ani, a publicat prima sa lucrare, un eseu, într-un ziar local. Trei ani mai târziu, a început să publice poezii, proză, dar şi articole în ziare, primul său volum de poezii fiind publicat când avea doar 19 ani.

 

Pablo Neruda a scris poeme cu caracter istoric, poezii suprarealiste, politice, de dragoste, dar şi despre natură. Neruda scria mereu cu cerneală verde, deoarece credea că această culoare simbolizează speranţă. De-a lungul carierei, scriitorul a fost distins cu numeroase premii şi titluri academice, printre acestea numărându-se şi Premiul Nobel pentru Literatură, „pentru opera lui, care, cu sufletul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi viselor unui întreg continent”.