Poezia zilei Cutreierând cerul din ei - Irina Lucia Mihalca

 O dimineaţă luminoasă, în surdină  
 se-aud acorduri lente de jazz în măsuri nedefinite,  
 purtând amintirile vieţii, un om şi o femeie  
 îşi beau ceaiul verde cu aroma de rodii,  
 ascultă marea zbuciumată,   
 în zare privesc pescăruşii gălăgioşi  
 şi valurile înspumate,  
 în aer persistă miresme de apă sărată. 
  
 Ar vrea să-i spună de dragostea lui,  
 de tot ce-a păstrat de atâta timp, 
 briza îi poartă departe  
 cântecul inimii, 
 îi priveşte păpădiile  
 din zâmbetul ei tulburător 

 mângâiate de 
 invizibilul dans al universului, 
 îngemănare de dorinţă,
 picături de vis,  
 o vibraţie în tot corpul,  
 un tăvălug de foc,  
 fiorii îl cuprind, 
 sărut inspirat prin tăceri, 
 oglindă concavă, un văl de lumină,  

 surâs rătăcind prin univers,  
 căutând iubirea... 
  
 Pe firul gândului ei tresare inima lui. 
 Din inimă în inimă, undele se propagă. 
 Aproape unul de altul 
 sunt îmbrăţişaţi de mantia iubirii.  
 Soarbe o lacrimă, netezeşte 
 un surâs şăgalnic şi-l respiră intens.  
 Un templu pentru calea lor! 
  
 Păsări în zbor, cuvintele curg  
 de la unul la altul, 
 o lună pictată,  
 o flacără aprinsă în noapte. 

 În pânza timpului dulce-amărui,  
 unind durerea cu iubirea,  
 clipa cu speranţa, 
 fixează eternitatea timpului trăit...