Poezia zilei Dependenţi de mistuire - Irina Lucia MIHALCA

Dependenţi de mistuire
 
Irina Lucia MIHALCA
 
 Pe un grif de chitară te joci cu notele,
 cu fiecare respiraţie, 
 scântei seducătoare de argint viu
 ne umplu spaţiile din inimi,
 sunetele cad din strânsoarea ta, 
 susţinute de linia bass, 
 iar ritmul misterios se termină 
 aproape imperceptibil, 
 fără început şi fără sfârşit.
 
 O ultimă notă agăţată

 se leagănă o clipă între noi,
 ca o respiraţie uşoară şi tandră,
 apoi cade în neant.
 
 Te uiţi în oglinda deschisă în noi,
 risipă de culoare în larma
 unui necuprins
 de umbre plutitoare,
 - două puncte unite 

 într-un moment identic -
 în timp ce, în zbor,
 tremur la fiecare atingere. 
 
 Dependenţi de mistuire, 
 fluturii clipei îşi caută lumina.
 - Închide ochii
 şi lasă-mă
 să mă nasc zilei prezente!
 
 Cu o stea într-o mână,
 rătăcesc dezgolită la porţile cerului,
 renăscând miracolul din noi,
 în spiritul unui mal curbat
 printre stâncile învinse, 
 în care sirenele 
 înoată în fascinante golfuri.