Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
04:44 29 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Poezia Zilei Frunze, frunze pe cer se rotesc – Irina Lucia Mihalca

ro

14 Dec, 2019 00:00 2804 Marime text
 Frunze, frunze pe cer se rotesc
  
 Frunze, frunze de toamnă
 zboară în amintirea primăverii trecute.
 Sub soarele molcom,   
 copacii renăscuţi la viaţă,  
 iarba verde şi câmpul de flori.   
 
 Uneori, liniştea cuvintelor rănite
 e unica salvare
 a primăverii florii de cireş,
 uneori...
  
 Picături de vis din vis,  
 oglindă concavă,

 un văl de lumină, un zâmbet-păpădie,
 rătăcesc prin univers,  
 căutând iubirea.   
 
 Dar unde sunt  toate acum?  
 Se întunecă cerul, vântul melancolic  
 pătrunde în ceaţă.
 Frunza galbenă îşi cere un timp în poveste,
 risipită pe cerul unde

 trec nori şi stoluri de păsări.  
 
 Dincolo de marginile vieţii,
 prin carnea cuvintelor,
 poemele scrijelite pe trupul ei,
 împrăştiate de furtună spre luna pictată,
 fixează eternitatea clipelor
 la chemarea umbrelor adormite.
 
 O pasăre îşi cântă ultimul cântec.
 Cerul şi ploaia, râul şi vântul
 mângâie arcuşul, naşte cuvântul,
 smulge durerea din floarea tăcerii,
 plânge vioara în liniştea serii,  
 un vis inspirat din repetare
 un vis în care te pierzi, renăscându-te.   
 Sufletul strigă: - Vreau să iubesc!
 Ce păcat - vara, o frântură
 şi-apoi fermentează în sânge!
 Un strigăt între două tăceri.
 
 Cad frunzele, zac adormite,  
 primăvara mi le aduce înapoi,  
 pline de tristeţe.
 
 Un ciclu scurt de viaţă, ars,  
 încearcă să-mi amintească de inimă,
 cu lumina strălucind peste flăcări de lacrimi,  
 din pietre şi taină,  
 ca o punte între cer şi pământ
 în orele clepsidrei.  
 De dincolo de cuvintele întinse  
 pe fire de nisip, stăpânii timpului.
  
 În întunericul cel mai deplin  
 este adevărata Lumină.  
 Ascunsă, condensată cât o mie de sori,
 este în noi. Dormitează.  
 Doar cel care-şi doreşte cu ardoare  
 o poate trezi. Lumina vine,  
 în inima curată coboară.
  
 Pe firul gândului meu tresare inima ta,  
 fiecare atingere  
 propagă un nou sunet.
 Cu mine stai  
 când rămâi doar cu tine,  
 mulţumind pentru revărsarea de pace.  
 
 
Sursă foto: Arhivă ZIUA de Constanța
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii