Prin fumul lumânării cu luciu de opal

Ceaţa vorbelor tale întunecă apele;
Privesc furtuna palidă iscată în pahar.
Mâini grele strivesc în pian clapele.
 
Respirație cu lacrimi reci de tăcere,
Cuvinte-fantomă cad încet și topesc
Mucul lumânării care arde-n durere.
Ploi aiurite din inima mea izvorăsc,
 
Vin calde, apoi se transformă-n zăpadă.
 Iubirea-i egoistă, zid tragic între noi.
Furtunii din paharul cu apă-i suntem pradă,
Nu ştim trăi ca Unul, păcat că suntem doi!
 
 

Poezia face parte din cuprinsul volumului „Chipurile Trezirii“, autor Valentina Popescu.
 
Citește și:
 
#citeșteDobrogea „Chipurile trezirii”, în viziunea Valentinei Popescu
 
Lansare de carte la Consiliul Județean Călărași. Valentina Popescu și-a lansat volumul de poezii „Chipurile Trezirii“ (galerie foto)