Poezia zilei Întâlnirea - Irina Lucia Mihalca

Întâlnirea


Jocuri de linii, de umbre, de lumini, clare,
fără egal, plutesc pe-obraz,
se întrevăd prin lazuritul din priviri.
Regină devine, pentru o zi, în frumuseţea
colorată în nuanţe aurii, melancolice
- culori cum n-ai mai văzut -,
împrăştiate, ca un abur,
pe pânza care-ţi captează inima!



Cuvintele urcă, în acelaşi timp cu ea, spre cer.
Mii de vise, cu ochii deschişi
pentru poveşti de fericire!
Mii de vise, frumoasă reverie, două fugi spre-acelaşi punct!


Farmec şi fermecător! Ai nevoie de timp
pentru-a asculta, a observa,
a contempla

şi a iubi o lume mai bună,
pribegi trecători prin viaţă, ca nişte inimi!
La intervale regulate, totu-i simbol,
traversează spaţiul încântător.
În spate, pădurea de copaci mângâie peisajul paradisiac.
O paletă de culori întrepătrunse subliniază
o clipă nostalgică
de adaptare la un alt ritm!
O mână s-a relaxat, în timp ce cealaltă
a susţinut
un cap cu bucle de-abanos.
În intenţie, o minune, o bucurie divină!
Cu vârful degetelor abia-i atingi braţele,
acoperite de voaluri diafane de un mov vrăjitor.
Ochii ei sinceri, visători, cu privirea-ntr-o parte,
de o delicată candoare!
Iubirea care rămâne!
O prinţesă de ieri şi de azi!
Ah, soarta mea!
Tu cine eşti? De ce aşa un dor? întrebi.
Credinţă şi mister! Ardentă apropiere!


În imagine, un întreg univers - picături în mişcare,
potirul cu mir, un portret,
o pictură discretă, realistă-n splendoare!
Privind-o în adâncuri - o tainică durere,
istovitoare sete, nelinişti înfloresc.
Povestea călătoare
emană parfum suav de floare.
Sub perna ta, aievea, un zâmbet ai ascuns.


Rătăcit, confuz, nu poţi să-nţelegi,
dar, crezi sau nu,
primăvara
este fără frică, mereu inocentă!