Poezia Zilei Irina Lucia Mihalca - O cale de flori

 Un curcubeu a despărţit marea în două.
 Când apele s-au despicat, valurile s-au depărtat,
 uscatul s-a arătat, stelele au licărit, vânturile au stat,
 miracol reflux, o dublă mişcare
 din ţesătura de patimi,
 atunci, numai atunci,
 lumina din priviri ne-a apropiat,
 unindu-se într-una,
 atunci, numai atunci,
 prin zidul de ape,
 în murmurul viselor,
 în liniştea retrasă a tăcerii,
 inimile au bătut
 într-un ritm, într-un cânt,
 într-un timp, doar într-un timp.

 Petale de flori împrăştiate,
 poezia nu a murit,
 continuă să pulseze, să respire!