Poezia zilei Nu păsări, ci zboruri - Irina Lucia Mihalca

În coborâri cromatice, pe malul unui râu,
 a pășit printre nopți nedormite
 ce străpung cerul,
 precum niște flăcări.
 A ascultat cântecul păsărilor,
 a urmărit fluturii – îi plăcea să râdă,
 un zâmbet cald,
 ca un răsărit de soare.
 În spatele acelui vers a deschis universul.

 În grădina hesperidelor – păzită de un dragon cu o sută de capete,
 crește pomul Herei, cu merele de aur ce-ți asigură nemurirea.
 Atlas i-a adus  câteva mere lui Heracles
 – să-și împlinească
 a unsprezecea poruncă,

 fiind osândit, apoi, de zei, să poarte veșnic,
 pe umerii săi largi bolta cerească.

 Ziduri și coloane zvelte, de înălțimi amețitoare,
 scuturi estompate, platoșe ne separă
 de realitatea
 din jurul nostru.
 Acolo unde mirajele nu pier,
 visele se desfac bizar,

 se rulează
 și se îndoaie
 la marginea zilei.
 E-o altă intrare necunoscută.
 Perspective amețitoare se deschid,
 imagini viu colorate
 respiră în oceanul memoriei azima simțirii.
 Filtrată de vitralii înalte,
 lumina – albie de foc –  inundă totul în jur.

 În pragul ușilor, la granițe,
 de-a lungul marginilor,
 se petrec cele mai interesante lucruri.