Poezia zilei O nouă cale - Irina Lucia Mihalca
Poezia zilei: O nouă cale - Irina Lucia Mihalca
08 Dec, 2020 00:00
ZIUA de Constanta
2403
Marime text
Anotimpul acesta ți-a înflorit inima până în sanctuarul rozariului,
totul vine și pleacă, totul se accelerează,
totul ar fi putut să fie acum un veac sau la fel de bine ieri,
pentru a învăța ai creat un labirint,
în timp te-ai complicat - aglomerări de gânduri, de stări,
de situații efemere au venit ca să plece,
crezi că lucrurile s-au blocat
în continente înghețate,
ca, în roua clipei,
să se deschidă mult mai larg,
crezi că totul e împlinit,
dar, imediat, aluneci pe-o pantă abruptă,
într-o spirală nemărginită călătorim prin viață,
din căușul palmelor, cu mătasea luminii
se descântă eternitatea,
cu zâmbet, cu lacrimă, cu naștere și moarte,
mister de bucurie, mister de durere, mister de slavă.
Din liturghia orelor respiri intens psalmii întristării,
în solitudine, aprinzi boabele de tămâie, deschizi ușa și îngerul intră,
din vitraliul unui vis coboară o fată îmbrăcată în soare,
îți zâmbește, te privește adânc,
îți sărută lacrima caldă și-ți mângâie delicat obrajii,
poveste regăsită, prin ochii și inima ei, o nouă cale faci,
cu ochii deschiși separarea se dizolvă,
în toate e femeia și bărbatul,
brațele voastre cuprind cerul și pământul,
înfășurat în aripi de dor
trăiești intens universul iubirii
și fericirea,
în octava transparenței
te aliniezi simplu și ușor
în culorile noi care se conturează.
Din hrisovul trecerii după-amiezii tale,
sângele cuvintelor palpită până la marginea vieții
în poezia unei noi dimineți,
este ceva ce nu poți
și nu vrei, încă, să definești,
simțire siderală, magnifică,
ca și universul
prin care ne preumblăm,
da, o iubești și atât, numai atât,
pururea și fără tăgadă, da, o iubești!
Simți ca veacurile se vor petrece,
dar iubirea voastră
va rămâne veșnică, din veac în veac.
Misterul de lumină era veriga lipsă,
picătura s-a întâlnit cu oceanul.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii