Poezia zilei Simboluri efemere - Irina Lucia Mihalca

În această dimineață,
ceva s-a pierdut pe drum,
vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare,
o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru,
o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire,
ca o mână ce coboară ușor, molatic,
pe strunele tăcute.

Totul pare lent și departe, dintr-un timp curgător,
ca nisipul uscat într-o clepsidră,
fac un pas înapoi, consult tarotul kazar,
scrise sunt în piatră: “ce iubire ciudată,
fumul de primăvară
s-a unit cu fumul de toamnă”.

O scurtătură în noapte și profunzimea ei.
Pentru a-i urca și pe alții, viața își are momentele
pentru care inima ne invidiază.

Peisaj înzepezit, o lună de zăpadă, un ceas căzut în uitare.
Prin zborul fluturilor, visele tale își plâng petalele,
dar aduc înapoi buchetele nedăruite.
În cazul în care amprentele se șterg,
cuvintele își vor pierde

orele de lumină
și florile de primăvară,
valul unei înfloriri a fericirii.


Las tăcerea de mătase să-și reia zborul,
îndepărtându-se,
în fâlfâirea străvezie
a petalelor de margaretă...


22 mai 2018