Lumea Poeziilor Radu Stanca – Cea mai frumoasă floare

O întrebă în şoapte într-o zi.

„Din insule pierdute-n depărtare

Cea mai frumoasă floare care-o fi”

 

Abia se mai zăreşte-acum catargul.

Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân

O fată albă, alb măsoară largul,

Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân.

 

Un an întreg prin insule cu soare

Corabia opri şi strânse-n ea

Morman de flori, căci fiecare floare

Cea mai frumoasă-n felul ei era.

 

Dar florile, prea multe într-o seară,

Cu peşti de aur prinşi la subţiori,

Corabia de foc o scufundară,

Şi toţi muriră-ncolăciţi de flori.

 

Pe ţărm stau doua fete-n aşteptare:

„Ce ţi-ai dorit ca dar în acest an?”

„Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare –

Cea mai frumoasă scoică din ocean”...

Originar din Sebeş, Radu Stanca s-a născut pe 5 martie 1920, într-o familie cu tradiţii intelectuale, şi a fost dramaturg, poet, eseist şi regizor de teatru român.

Urmează cursurile Liceului „G. Bariţiu”, iar din această perioadă datează debutul poetic. În 1938, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, pe care o continuă la Sibiu. Îşi ia licenţa „magna cum laude”, cu o dizertaţie despre „Problema cititului – Contribuţii la estetica fenomenului literar”, publicată în revista „Transilvania”.

În 1947, potrivit Wikipedia, obţine Premiul „Sburătorul”, pentru piesa de teatru „Dona Juana”, iar în 1951, se căsătoreşte cu actriţa Dorina Ghibu. Trei ani mai târziu, se naşte unicul său fiu, Barbu. În decursul vieţii, a colaborat la „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, cu poezii şi articole despre arta spectacolului.
 

În decembrie 1962, în urma unei crize pulmonare acute, Radu Stanca se stinge din viaţă, la numai 42 de ani.