Lumea poeziilor Violetta Petre - Ce iarnă-mi eşti!

Se frâng în mine dimineţi de vară
Şi nimeni nu m-aşteaptă să apar;
Se frâng în mine toate,-a câta oară?
Şi visele mă-mbrăţişează, doar...

Secundele rămân încremenite
Ca-ntr-un tablou uitat pe-un colţ de cer,
Deşi la mine-au fost bine-venite
Mă învelesc în straie reci, de ger...

S-au scuturat salcâmii prea devreme
Şi albul lor l-am îngropat cu sârg,
Floarea de tei, să-mi ningă, iar se teme
Şi lacrimile-mi dau, din nou, în pârg...


Mă tem de florile de iasomie
Ce-mi înfloresc în nopţile târzii;
Cu-al lor parfum, secundele-mi îmbie
Să mă-nvelească-n dor, când tu nu vii...

Şi-n aşteptări mă-mbrac, precum sihaştri,
Singurătăţi îmi plâng pe la fereşti
Au plâns şi plâng şi azi doi ochi albaştri

Că nu-ţi mai sunt, şi iarnă tu îmi eşti...