Lumea poeziilor Virgil Carianopol - Covor românesc

Ca o câmpie, oglindind întinsul,

Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,

Privindu-1 lung, aduce-n el nestinsul

Din depărtate vremuri luminând.

 

Împestriţat cu crini şi lămâiţă,

Cu albăstrele şi cu maci duioşi,

Vii, flori de liliac sau romaniţă

Te fac să te apleci, să le miroşi.

 

Pus în perete, lângă pat, în casă,

Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.

Îi simţi răcoarea dulce de mătasă,

Şi parcă vântu-1 simţi cum te adie.

 

Lucrat adânc din lână şi culoare,

Cu-nseninări şi arbori fel de fel,

Odihna lui te-mbie la visare

Şi la un somn pe pajiştea din el.

 

Iar când în seară luna cu lumină

Loveşte-n el, cu razele pieziş,

Un greier sare, crede că-i grădină

Şi cântă de acolo pe furiş.

Poetul Virgil Carianopol s-a născut pe 29 martie 1908. Este fiul Atenei, născută Popescu, şi al lui Grigore Carianopol, funcţionar de tribunal. După ce a urmat primii ani de şcoală în oraşul natal, la Caracal, s-a înscris la o şcoală militară din Bucureşti. Editorial a debutat, în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”. După şapte ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Capitală, iar pentru o perioadă, a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu.

 

La scurtă vreme după instaurarea comunismului, mulţi scriitori români, printre care şi Virgil Carianopol, au fost arestaţi din motive politice, fiind anchetaţi şi torturaţi, deoarece au frecventat un cenaclu literar găzduit de sora lui Pamfil Şeicaru, considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.