Sănătate Aspecte psihologice în starea depresivă postpartum

Dragi viitori părinţi, cred că de mult timp aşteptaţi momentul în care să aduceţi pe lume un copil, suflet din sufletul vostru, dragoste din dragostea voastră. Naşterea unui copil este un moment magic în viaţa unui cuplu, a unei familii. Experienţa maternă este una dintre cele mai emoţionante experienţe umane care îţi pot confirma atributele feminităţii.
Draga cititoare, poate că eşti însărcinată sau iţi doreşti cu ardoare acest lucru, dar simţi că încă nu eşti pregătită… pentru a deveni mamă. Acest articol vine în preîntâmpinarea ta, pentru a te informa asupra schimbărilor pe care un copil le poate aduce în viaţa ta şi a cuplului…

În partea finală a sarcinii mama, trece prin schimbări fizice şi în acelaşi timp, se confruntă cu cerinţe psihologice ale noului status şi rol social, cel de părinte. Tatăl intră şi el, de asemenea, în rolul de părinte şi astfel se schimbă responsabilităţile în familie. În aceste momente se pot manifesta stări de anxietate şi îngrijorare legate de noile roluri pe care le îndeplinesc ambii părinţi. Toţi aceşti factori psihologici pot contribui la declanşarea stării depresive postpartum. Depresia postpartum uşoară apare în primele şase săptămâni de la naştere şi este însoţită de sentimente de îndoială legate de sarcină. De asemenea, temerile, ruminaţiile şi „fantasmele’’ legate de copil pot să influenţeze starea psihică a mamei, prezentând frecvent idei obsesive de  vinovăţie şi inadecvare legate de a fi o mamă bună şi competentă.

Sentimente amestecate se pot naşte din istoria personală a mamei. Dacă noua mămică şi-a pierdut mama de timpuriu sau n-a avut o relaţie bună, atunci ea poate fi nesigură în ceea ce priveşte sentimentele ei legate de noul bebeluş. Femeia s-ar putea teme că preocuparea pentru copil ar putea conduce la durere, dezamăgire sau pierdere.

Sentimentele de pierdere sunt foarte întâlnite după naştere şi pot contribui de asemenea la starea depresivă. Pierderea poate lua mai multe forme: pierderea libertăţii, alături de sentimentul că femeia este prinsă în cursă şi legată; pierderea vechii identităţi căreia i se purta de grijă; pierderea zvelteţii corporale şi sentimentele de inatractivitate sexuală.

Simptomele depresiei postpartum includ dispoziţii fluctuante: plâns fără motiv, tulburări de somn şi apetit, dificultăţi în luarea deciziilor şi apar datorită schimbărilor hormonale rapide, precum şi datorită stresului adaptării la statutul de mamă. De obicei, simptomele dispar de la sine, însă există posibilitatea ca acestea să persiste şi, totodată, să se agraveze. Depresia postpartum apare datorită antencedentelor de tulburări afective sau afecţiunii psihiatrice la pacientă sau in familie, dar şi independent de aceste antecedente. Tratamentul profilactic cuprinde un ansamblu de metode de consiliere şi psihoterapie în pregătirea pentru naştere şi adoptarea statusului de mamă.

Psiholog clinician Fănica DARIE, angajat al Spitalului Judeţean Constanţa în cadrul Centrului de Sănătate Mintală Adulţi

Sursa: voceaconstantei.ro