Ce este virusul respirator sincițial (VRS), care a „pus umărul” la numărul ridicat de infecții respiratorii din România

Virusul sincițial respirator este un virus ARN monocatenar, care se poate transmite pe cale respiratorie prin picăturile expulzate în aer prin tuse sau strănut.

În ultima lună, circulația virusului respirator sincițial (VRS) în UE/SEE s-a intensificat, cu rate de transmitere în creștere în toate grupele de populație și un început de sezon apărut mai devreme decât de obicei. Mai multe țări din UE/SEE se confruntă cu o circulație ridicată a VRS, iar numărul infecțiilor respiratorii acute severe (SARI) cauzate de VRS este în creștere. În această perioadă a anului, infecțiile cu VRS nu sunt neobișnuite. Totuși, anul acesta există activitate mai intensă a VRS care a și început mai devreme decât în sezoanele pre-COVID-19. Primele date din România au fost în prima parte a lunii decembrie 2022, iar în prezent, rapoartele arată o creștere continuă, pentru a patra săptămână consecutivă a cazurilor de gripă și SARI.


Infecția cu VRS provoacă, în general, o boală ușoară, dar severitatea manifestărilor clinice variază considerabil. Cei mai afectați de boala severă asociată cu VRS sunt copiii cu vârsta sub cinci ani (în special sugarii sub șase luni), vîrstnicii (65 de ani și peste) și persoanele cu comorbidități specifice. Spitalizările cauzate de VRS și alți agenți patogeni respiratori, cum ar fi virusul gripal și SARS-CoV-2, sunt în creștere într-un număr de state membre și pun deja presiune asupra sistemelor de sănătate. Deși câțeva vaccinuri candidate sunt în dezvoltare pentru sugari, femei însărcinate și vârstnici, în prezent nu există vaccinuri autorizate disponibile pentru a preveni infecția cu VRS. Profilaxia imună pasivă eficientă este disponibilă și aceasta este recomandată sugarilor cu risc ridicat. În prezent, nu există opțiuni terapeutice specifice pentru infecția cu VRS, iar tratamentul pacienților internați este, în principal, unul de susținere.
 

Acest virus se localizează doar la nivelul tractului respirator, inițial în celulele epiteliului respirator din nas, apoi se răspândește, din aproape în aproape, în tractul respirator inferior, de-a lungul punților intracitoplasmatice numite sinciții. Pe parcursul traseului său poate produce otite, bronşiolite și/ sau pneumonii. Incidența maximă a infecțiilor severe se înregistrează la bebeluşii între 2 și 8 luni și, conform datelor statistice, până la vârsta de 3 ani, toți copiii vor avea cel puțin un episod de infecție cu virus sincițial respirator.

Copiii internați pentru forme grave, pulmonare, de infecție cu virus sincițial respirator pot prezenta respirație șuierătoare și teste modificate ale funcției pulmonare care, uneori, pot persista chiar mai mult de 10 ani. În ceea ce privește rolul acestui virus în apariția altor boli pulmonare reactive (astm bronșic, alergii respiratorii), studiile nu sunt concludente.