Centrulnatura.ro Când scoatem pampersul la copii?

 

• Este importante ca tot mai mulți părinți să înțeleagă posibiltățile și limitele corpului omenesc și să nu mai cadă pradă presiunilor sociale și falsei competiții ”al meu este mai bun”! 

Doctorul răspunde: Nu-ţi “antrena” copilul să ceară singur la oliţă
 
Sunt medic pediatru-urolog, iar acesta este răspunsul meu pentru părinţii Izabellei Oniciuc, celebra “obişnuită la oliţă” la numai 6 luni: ştiu că sunteţi entuziasmaţi de cât de precoce este la oliţă micuţa voastră, dar supravegheaţi fetiţa îndeaproape deoarece poate avea probleme.

Conform articolului din Daily Express, Izabella “nu merge la toaletă decât dacă părinţii o pun pe oliţă”. Daca este adevărat, înseamnă că Izabella se abţine de la a defeca sau a urina dacă părinţii nu sunt gata să o pună la toaletă.

Familia Oniciuc poate să fie încântată şi mândră că fetiţa lor ştie cum să se abţină de la defecare sau urinare, dar din perspectiva mea, ei ar trebui să fie îngrijoraţi. Pentru o dezvoltare corectă a vezicii urinare, copiii trebuie să defece şi să urineze fără nicio restricţie. Pentru cei mai mulţi dintre copiii, purtatul scutecelor facilitează eliminarea fără nicio restricţie. (Aş vrea să consemnez că nu primesc niciun ban din industria scutecelor, dar părerea mea este că scutecele din comerţ sunt nemaipomenite).

“Abţinerea” cronică este un obicei dezastruos şi din experienţa mea, copiii invăţaţi devreme, mai ales înainte de vârsta de 2 ani, sunt mult mai predispuşi să dezvolte acest obicei comparativ cu copiii învăţaţi în jurul vârstei de 3 ani, cu toate că nici cei învăţaţi mai târziu nu sunt cu siguranţă imuni la “abţinere”, iar cei învăţaţi mai devreme sunt destinaţi să devină “cei care se abţin”.

Pentru copiii învăţaţi la toaletă, “abţinerea” cronică este virtual radăcina tuturor problemelor legate de mersul la toaletă, incluzând urinarea sau defecarea accidentală pe timpul zilei, făcutul în pat, urinarea frecventă şi infecţii ale tractului urinar.

Studii publicate, incluzând studiul despre Urologie al clinicii noastre din 2012, demonstrează că atunci când prevenim “abţinerea”, accidentele, infecţiile tractului urinar şi episoadele făcutului în pat încetează aproape mereu. Studiul nostru a avut pur şi simplu confirmări de la o serie de studii din Canada conduse de Dr. Sean O’Reagan. Aceste studii au arătat convingator că acei copiii care au probleme cu făcutul pe ei erau constipaţi sever, în ciuda faptului că simptomele erau prezente foarte puţin sau deloc, şi că tratarea constipaţiei a rezolvat problemele cu făcutul pe ei şi cele ale infectării tractului urinar într-un mod dramatic.


Din aceste motive explic în amănunt aici, că “abţinerea” este deja epidemie în cultura vestică contemporană şi este în creştere. Clinica mea are programări nenumărate pentru copiii ale căror obiceiuri de a se “abţine” au dus la tot felul de probleme. Un mare procentaj al acestor copiii, ca şi în cazul Izabellei Oniciuc, au fost dezvăţaţi de scutece înainte de varsta de 2 ani.
 
Părinţii sunt “leneşi”
 
Dacă citiţi comentariile articolului despre Izabella, veţi întelege argumentele în favoarea învăţării mersului la toaletă de timpuriu: copiii sunt mai inteligenţi decât credem noi! Părinţii sunt leneşi!, Îi învaţă devreme în India şi Kenya! Scutecele sunt rele pentru mediu! In primul rând hai sa ne descotorosim de problema inteligenţei. Mama Izabellei, Raluca, a spus ziarului Daily Expres “copiii mici nu sunt proşti … cred că ea răspunde bine la orice pentru ca eu am ascultat-o încă de la naştere”.

În realitate, să înveţi mersul la toaletă nu are nimic de-a face cu inteligenţa. Părinţii care aşteaptă un pic mai mult să îşi înveţe copiii la toaletă nu-i tratează ca şi cum ar fi proşti şi nici nu sunt leneşi; ei, într-o manieră înţeleaptă, oferă vezicii urinare a copiilor şansa să se dezvolte sănătos.

Vedeţi, cu toate că pisoii nu sunt mai deştepţi decât copiii, pot fi uşor învăţaţi să meargă la “cutiuţa” lor la timp deoarece niciodată nu le-ar trece prin minte să se abţină. Îţi trebuie o minte evoluată ca să înţelegi că abţinându-te te poţi juca un joc câteva minute sau ore în plus.


Copiii şi nou născuţii pur şi simplu nu înţeleg importanţa eliminării atunci când natura o cere. Faptul că ştii când să faci la oliţă nu este acelaşi lucru cu a răspunde nevoilor corpului în mod corect.

Odată ce copiii învaţă să se abţină de la a urina şi defeca, adică tocmai învăţarea mersului la toaletă, au tendinţa să o facă cât pot de des şi de mult.
Copiilor, şi mă refer la toţi copiii, nu le place să îşi întrerupă activitatea pentru a merge la toaletă.

Aceasta este o problemă deoarece de fiecare dată când îţi încordezi sfincterul pentru a preveni urinarea, creezi rezistenţă în vezica urinară. Ce se intamplă cand forţezi musculatura? Exact ceea ce se intamplă cand îţi forţezi mușchii la sală: se fac din ce în ce mai mari şi mai puternici. Dar, spre deosebire de mușchi , o vezică urinară îngroșată nu este un lucru bun. Va avea o capacitate mai mică iar mecanismul senzorial va fi dat peste cap. Când un copil întârzie urinarea şi devine deja un obicei, peste luni şi ani, pereţii vezicii urinare vor deveni foarte musculoşi. În cele din urmă vezica devine atât de puternică şi iritabilă încât se va goli singură fără nici o acţiune din partea copilului. “Abţinerea”cronică a defecării, o problemă exacerbată de dietele cu conţinut mic de fibre ţinute de copiii din Vest, complică şi mai tare problema. O masă de materie fecală se acumulează în rect, chiar în spatele vezicii urinare, şi poate întinde rectul de la un diametru de 2 până la 10 cm sau mai mult. Iar in pelvis nu este prea mult spaţiu iar vezica urinară va fi presată şi nu va putea ţine prea multă urină. Şi mai mult, nervii care controlează vezica, poziţionaţi între vezică şi intestine, pot fi iritaţi când intestinele işi măresc volumul cauzând contracţii neaşteptate şi nedorite ale vezicii, cu alte cuvinte o fugă urgentă către toaletă şi posibile accidente.

Poate vă gândiţi: copilul meu nu este constipat, elimină scaun în fiecare zi. Ei bine, mulţi copii constipaţi defecă în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi. Cantităţi mari de materii fecale la copiii sunt trecute de obicei cu vederea deoarece fecalele mai moi se elimină mai uşor decât cele mai dure.

Aşa s-a întâmplat cu Zoe Rosso, în vârstă de 3 ani şi jumătate care a fost dată afară de la o şcoală din Virginia pentru incidente tip oliţă, iar acum este pacientul meu.

După cum s-a demonstrat, Zoe a avut blocată în interiorul rectului o cantitate de materii fecale de mărimea unei mingii mici, cu toate că atât medicul pediatru cât şi cel urolog nu au depistat-o. Deoarece tranzitul intestinal al lui Zoe era normal, nu i s-a făcut o radiografie cu raze X.

Poate aţi citit despre studii care demonstrează că învăţarea târzie a mersului la toaletă cauzează şi mai multe accidente. Poate doriţi să le postaţi în secţiunea de comentarii. Nu vă deranjaţi!!! Le-am citit pe toate. Mai bine contactaţi autorii şi intrebaţi-i dacă au făcut radiografii pentru a se asigura de faptul că acei copii care erau învăţaţi târziu nu erau de fapt constipaţi (o cauză des întalnită a accidentelor şi de asemenea a învăţării târzii). Nu vreau să vă stric surpriza dar vă vor spune “nu, nu am făcut-o”.

Iată încă ceva ce părinţii Izabellei Oniciuc ar trebui să ştie: “abţinerea “ cronică a defecării şi urinării cauzează infecţii ale tractului urinar. Cu cât mai rar copilul urinează, cu atât mai des apare ocazia ca bacterii care cauzează infecţia urinară să ajungă în vezică. Iar dacă acest copil a acumulat o cantitate mare de fecale, are de milioane de ori mai multe bacterii dacât dacă rectul ar fi fost gol.

Cum vezica este la câţiva centimetri distanţă de rect, bacteriile au doar o scurtă excursie de făcut, târându-se pe peretele perineului şi in vagin iar apoi pe zona din jurul uretrei.

Ştiţi cât de des văd copiii care poartă încă scutece şi au infecţii recurente ale tractului urinar? Niciodată. Da, este adevărat, niciodată. Ştiţi cât de des tratez copii nou “învăţaţi la oliţă” pentru infecţii ale tractului urinar? În fiecare zi. Aceşti copiii umplu un sfert din clinica mea. Aceasta nu este o coincidenţă şi demonstrează foarte clar că “învăţatul” mersului la toaletă la vârste

foarte fragede poate fi dăunător. Copiii cu scutece nu se ţin, multi copiii “învăţaţi” cu mersul la toaletă o fac.
 
Copiii nu poartă scutece în China
 
Ce spuneţi de argumentul că în China, Africa şi India copiii nu poartă scutece, şi nu au facut-o nici copii de-a lungul istoriei umanităţii ?

Ei bine, în ţările în curs de dezvoltare, copiii nu mănâncă Froot Loops la micul dejun, gustări cu Fritos, prânz cu chicken nuggets şi lapte cu ciocolată şi având Mac şi brânză la cină.

Dietele sărace în fibre fac scaunul greu, dureros. Pentru a evita durerea eliminării (scaunului), mulţi copiii se ţin. Şi mai mult, în ţările în curs de dezvoltare toaletele nu sunt ceva la ordinea zilei, în schimb oamenii “fac de pe vine”, o poziţie care, cercetările o demonstrează,facilitează eliminarea. Şi atunci când nu trebuie să îţi faci griji cu privire la găsirea unei toalete (în spatele unui tufiş e numai bine) ai cu atât mai puţine motive să te ţii. Totul ţine de acces.

În plus, în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, copiii în vârstă de 2 ani nu merg la creşe sau grădiniţe. Poate Izabella Oniciuc va sta acasă cu mama, dar copiii “învăţaţi” timpuriu cu toaleta şi care frecventează o grădiniţă prezintă riscul de a dezvolta probleme cu toaleta, în mod special dacă aceste şcoli, precum în cazul Zoei Rosso, necesită “învăţare la oliţă” până la vârsta de 3 ani.

Gândiţi-vă: o puneţi pe cea mică într-un mediu nefamiliar unde, posibil pentru prima dată în viaţa ei, nu are niciun membru al familiei în jur pe parcursul a jumătate de zi, şi vă aşteptaţi ca ea să întrerupă profesorul în timpul unei povestiri şi să anunţe că are nevoie să meargă la toaletă, sau să se caţere afară din fortul pe care de abia l-a construit cu prietenii ei şi să îşi croiască drum spre oliţă. Cine s-a gândit că asta ar fi o idee bună cu siguranţă nu a pus niciodată piciorul într-o clinică pediatrică de urologie. Făcând situaţia şi mai rea, mulţi copiii “învăţaţi” timpuriu sunt incapabili să se descurce cu toaletele şi politicile restrictive care îi aşteaptă în şcoala primară şi mai departe.

Am pacienţi fără număr care şi-au dezvoltat capacitatea de a-şi reţine defecarea şi urinarea de la ora 7:30 dimineaţa până la 4:30 după amiaza şi din această cauză au dezvoltat probleme serioase ale vezicii si infecţii recurente ale tractului urinar.

Toaletele din şcoli şi regulile care limitează mersul la toaletă contribuie la problema epidemiei “mersului la oliţă”. (Vizitează proiectul nostru CLEAN.us pentru a vă face o idee despre cât de gravă e această problemă.)

Pe scurt, este o prostie să aduci argumente bazate pe alte culturi şi alte perioade din istorie. În primul rând, cea mai primitivă formă de a merge la toaletă este de a te duce oriunde şi oricând ai nevoie (gândiţi-vă la orice animal sălbatic), ceea ce de fapt scutecele promovează.

Nu este nimic natural atunci cand foloseşti o toaletă. În al doilea rând, eu tratez copiii care trăiesc aici şi acum. Şi nu, nu includ în acest grup copii care ţin o dietă neprocesată, care sunt educaţi acasă şi nu pleacă niciodată de lângă părinţi. Dacă Izabella Oniciuc este unul dintre acei copiii ar putea să fie bine mersi. Dar este o mare responsibilitate pentru un părinte să şi-o asume, mai ales datorită faptului că o constipaţie este foarte uşor de trecut cu vederea.
 
Asiguraţi-vă ca materia fecală a copilului dumneavoastră arată precum hummus-ul

Nu cred în copiii “învăţaţi” la toaletă cu scopul de a îndeplini cererile pentru şcolarizare sau pentru că mama şi tatăl au obosit să schimbe scutece sau pentru a părea cool. Cred în “învăţatul la oliţă” atunci când copiii sunt pregătiţi – când exprimă interes şi îţi pot spune când urinează sau defecă – şi cred că puţini copiii sunt cu adevărat pregătiţi înainte de vârsta de 3 ani.

Cu toate acestea, sunt sigură că unii copiii sunt pregătiţi pentru “învăţat” la toaletă, aşa cum unii copiii sunt cu mult înainte faţă de dezvoltarea normală cu privire la alte faze semificative ale dezvoltării, fie că este vorba despre mers, vorbit ori mers pe bicicletă.

Dacă esti sigur că al tău copil se numără printre aceştia, sau eşti pornit să îţi trimiţi copilul la o şcoală care necesită un copil de 3 ani să fie “învăţat” cu mersul la toaletă, aveţi sfatul meu pentru a face tot ce puteţi ca să preveniţi orice problemă:
– fiţi siguri că materia fecală a copilului dvs este semilichidă (precum piureul de cartofi sau hummusul) înainte de a începe învăţatul.
Cea mai sigură cale de a sabota “învăţarea” este de a încerca sa “învăţaţi” un copil constipat. Dacă materia fecală a copilului dvs este dură precum cărbunii sau piatra de râu (rotundă) sau se formează în timpul procesului de “învăţare” la toaletă, copilul dvs este constipat şi ar trebui să îi daţi budincă ușor laxativă pentru defecare pe o perioadă de câteva luni înainte de a încerca “învăţatul”.

Cantităţi foarte mari de materie fecală indică de asemenea o problemă (nu începeţi!)

– odată ce l-aţi scos din scutece urmăriţi-vă copilul ca şi cum aţi fi agent din Secret Service (se aplică la toţi noii învăţăcei, nu contează când sunt “învăţaţi”)

Faceţi-i un program de urinat în aşa fel încât să nu treacă mai mult de 2 ore fără ca el să se ducă la toaletă. Faceţi-l să stea pe oliţa să defece după micul dejun şi cină. Nu îl întrebaţi niciodată, “Ai nevoie să mergi la oliţă?”. Toţi copiii vor spune “nu” . Este sarcina ta să-l înveţi să se ducă. Nu pierde evidenţa ultimei dăţi când a defecat şi cum a arătat material fecală.

– fiţi atenţi la orice semne de probleme în dezvoltare.

Dansul cu oliţa nu este nici drăguţ nici amuzant, înseamnă că al dvs copil se ţine.

La fel fugitul spre toaletă. E nevoie să iei problema în propriile mâini, indiferent de politica şcolii pe care copilul tău o frecventează .

Părinţii copiilor care sunt “învăţaţi” mai târziu sunt frecvent subiect de ridiculizare.

De aceea am fost bucuros să citesc un comentariu venit de la o mamă care a răspuns la povestea fam. Oniciuc: “ Fiul meu nu a fost “învăţat” până la vârsta de 3 ani şi 5 luni şi atunci a fost ca un click. Fiica mea are 3 ani şi îmi dă bătăi de cap, dar am sentimentul (impresia) ca va fi la fel. Staţi liniştiţi, nu vor merge la şcoală încă purtând scutece aşa că nu îi presaţi. Sunt lucruri mult mai importante în viaţă pentru care să te stresezi”.

Sursă text: www.centrulnatura.ro 

Sursă foto: unsplash.com/ Omar Lopez