centrulnatura.ro Creierul „rațional” versus creierul „instinctiv”

• Oamenii au buna impresie despre ei înșiși că sunt ființe raționale, gânditoare și ca sunt ”superiori” animalelor cu care împart viața pe planeta Pământ.

Dar la cea mai mai mică provocare sau în situații dificile, 99% dintre ființele umane se comportă întocmai precum animalele.

În sensul că predomină comportamentul instinctiv – și dispare complet ”umanitatea”.
Constat acest lucru de ani de zile.

Iar recent, am constatat acest lucru și la mine și la majoritatea celor din jur, când a fost vorba de implementarea unei diete și a unei conduite de viață, cu efecte benefice evidente.

Creierul ”rațional” sau neocortexul (sau partea din creier care ne face oameni) este partea din față, lobul frontal al creierului, considerat sediul gândirii, abstractului, rațiunii. Dezvoltarea lui de-a lungul evoluției a permis ca ființa umană să poată desluși concepte precum conștientizarea, compasiunea, iubirea. Datorită acestei părți din creier, o ființă umană se poate sacrifica pentru o altă ființă umană, depășind instinctul animalic de conservare al corpului fizic. Și tot datorită acestei părți din creier, există ființe umane care rezistă în condiții incredibile și realizează fapte greu de înțeles și mai ales greu de repetat.

Creierul rațional se dezvoltă continuu de-a lungul copilăriei puiului de om, dar atinge o maturitate evidentă (biologică) în jurul vârstei de 21 ani. Aceasta este perioada când se iese, cronologic, din adolescență și se începe dezvoltarea tip adult pe pământ. Abia după această vârstă poți spune că discuți cu o ”ființă umană” formată, care înțelege concepte abstracte, dincolo de reacții instinctive.

Creierul ”instinctiv” sau creierul limbic, numit și ”creierul reptilian” – este partea cea mai veche din creierul nostru, este situat în spatele și către baza capului, și este acea parte din creier în care își au sediul comportamentele ”instinctive” sau animalice: foame, sete, sexualitate, supraviețuire. Aici au sediul gânduri care declanșează emoții precum teama, furia sau excitația.

Este partea tip ”animalic” din copil – care predomină în primii 2 ani de viață – ajutând la supraviețuirea puiului de om. Copilul mic linge orice, bagă orice în gură, miroase (adulmecă), pipăie, cercetează totul, se teme, respinge și urlă din tot sufletul refuzând ce nu vrea sau acceptă diferite experiențe cu un zâmbet larg.


”Reptilianul” din fiecare din noi se asigură că supraviețuim în corp fizic. Că mâncăm, suntem în siguranță și ne reproducem. Acestea sunt comportamentele pe care le guvernează.

Dieta prin detoxifiere cu fructe și legume crude – s-a dovedit o soluție fezabilă, bună pentru corpul fizic, funcțională și plăcută – la multe probleme de sănătate. Corpului fizic îi priește, se simte bine cu ea și pare o alternativă bună la medicamente chimice sau chiar naturale.

Dar principalul dușman pe care l-am identificat în ultimele luni, atât la mine, cât și la cei din jur – a fost ”creierul reptilian”.

Adică, dușmanul a fost ”în interiorul” capului fiecăruia dintre noi.

Creierul reptilian este sediul ”obișnuințelor”, ”cunoscutului”, ”familiarului”.

Când acesta dispare, apare frica, teama, agitația.

Creierului reptilian îi este teamă de necunoscut și de orice provocare.
Mai bine cu starea de rău, cu boala, decât cu schimbarea.

De aceea, sabotează orice tentativă de schimbare.
Datorită ”creierului reptilian” din capul nostru – 95% dintre diete și cure sunt abandonate după câteva luni. Indiferent de rezultate (bune/rele).

”Creierul reptilian” dorește ”obișnuitul”, ceea ce a existat mereu.

Întrebările pe care și le pune ”creierul reptilian” în timpul dietei de detoxifiere sunt multe și uneori obsesive:
”Adică, eu nu mai pot mânca în viața mea o pizza, o shaorma sau o altă ”bunătate”?

”Ceilalți mă privesc ca pe un ciudat – voi rămâne singur, părăsit și abandonat”

”Tare greu cu dieta asta – dacă mai mănânc și eu puțină carne, puțină ciocolată, puțini covrigei sau ceva pâine, n-o fi foc?”
”Chiar așa să fie, oamenii să nu-și dea seama că mâncarea le face rău? Dacă toți mănâncă același lucruri, de ce să fiu eu diferit? Dacă dieta asta este greșită sau falsă?”

”Iar mă simt rău – m-am săturat să mă simt rău – și să mi se spună că este bine!”

”Mi-a mirosit a pâine coaptă și a grătar! Și eu n-am voie, bietul de mine!”

și tot așa – un dialog continuu tip ”auto-sabotare”

Foamea este o senzație chimică.

Majoritatea oamenilor, când au senzație de gol în stomac, de usturime sau arsură, dacă nu mănâncă ceva – nu experimentează o senzație de foame – ci doar propria acidoză a mucoasei stomacului – pe care ei nu știu altceva decât să o astâmpăre tot cu mâncare. Senzația de foame Nu doare, nu arde, nu ”râcâie”, nu dă stare de leșin sau alt disconfort local. Toate acestea sunt produse de toxicitatea corpului, a tubului digestiv, a stomacului – în special, precum și de dezechilibre precum hipoglicemia (glicemia prea mică – datorată proastei funcții a suprarenalelor, glandele de stres).

Majoritatea oamenilor NU cunosc senzația de foame – de nevoie de alimente – pentru că sunt într-o stare de acidoză din copilăria mică.

Foamea reală este o senzație fizică, care apare atunci când corpul are nevoie de nutrienți – ca o atenționare blândă a corpului – pentru o perioadă de timp și dispare, dacă nu este împlinită, câteva ore, pentru a reapare ulterior.

Foamea este un gând – și omul primește un impuls către un anumit comportament.
Un om cu ”creierul rațional” dezvoltat – poate filtra impulsurile care vin de la ”creierul reptilian” și poate manifesta un comportament ales. Poate ține post negru de 40 de zile, în scopul detoxifierii corpului fizic, dacă alege acest lucru în mod conștient. Și nu se lasă copleșit de senzația de foame, de senzațiile de slăbiciune sau alte reacții instinctive care apar.

Cu ocazia dietei de detoxifiere prin fructe – care intensifică manifestările propriilor slăbiciuni ale corpului (le face mai evidente, le face vizibile, le expune mai clar) – am putut să observ mai bine relația dintre ”creierul rațional” și ”creierul reptilian” atât la propria persoană, cât și la cei din jurul meu.

În cartea sa celebră, ”Iubirea infinită este singurul adevăr, restul este iluzie” David Icke spune: ”Dorința de exces provine de la ”creierul reptilian”, cea mai veche și mai primitivă structură din cadrul evoluției noastre mentale. Reptilianul vrea să adune cât mai multă hrană, să fie cât mai mare și mai puternic, pentru că este focalizat pe supraviețuuire. Când se ajunge la o alegere între intelect și instinctul reptilian, cel din urmă câștigă mereu.”

Este ce am observat și eu în cadrul dietei de detoxifiere.

”Creierul rațional” nu are puterea (sau nu este ”antrenat” să o aibă”) și ”creierul reptilian” câștigă mereu. Cădem iar și iar pradă poftelor noastre, fricilor noastre (toți cei din jur, care nu doresc schimbarea noastră, ne presează cu insistențele lor – și la un moment dat, cedăm), frustrărilor noastre (”de ce ei să poată, și eu să nu?”) și mai ales, cădem pradă ”dialogului interior” care are loc continuu în creierul nostru.

Multă lume are senzația că dialogul care se petrece în cap este ”Eu-l”, este cine sunt ei. Prea puțini cunosc caracterul ”informatic” al creierului, faptul că acesta funcționeaza ca un hard de computer, pe care sunt ”inscripționate” și înregistrate informațiile colectate din jur – din prima zi de viață pe pământ. Adică vocea din capul nostru, este propriul noastru hard de computer, care a fost ”inscripționat” pentru noi de părinții noștrii, de profesorii noștri, de prieteni și tovarășii de joacă, de informațiile colectate din jur și prin propriile experiențe. Adică vocea din capul nostru, gândurile noastre – sunt ”ceilalți” introduși în interior și manifestându-se constant acolo.
De aceea voi continua să susțin că eu NU sunt mintea mea. Pentru că mintea (gândurile mele) sunt ceilalți – societatea, cu toate convingerile, judecățile, prejudecățile și erorile sale.

De aceea ”creierul rațional” are atât de puțină putere – asupra ”creierului reptilian”.

Pentru că nici măcar nu și-a definit ”cine sunt eu cu adevărat” față de ”cine sunt ceilalți” – și care sunt puterile mele versus care sunt slăbiciunile mele. Întrucât această ”definire” înseamnă un scop important al ființei umane – numit EVOLUȚIA. În sensul evoluției interioare, dinspre animal, spre umanitate.

Așa încât, ”creierul reptilian” – care este deja programat prin ADN-u celular – având un scop foarte clar (SUPRAVIEȚUIREA) – câștigă totdeauna.

Cele două posibile scopuri ale ființei umane – EVOLUȚIA și SUPRAVIEȚUIREA necesită ambele foarte multă energie.

Nu ar trebui să fie exclusive, ci complementare, deși pentru mulți ele devin exclusive – și atunci apare nevoia de alegere între ele.

În timpul dietei cu fructe, realizată în scopul detoxifierii corpului fizic de deșeuri acide și a obținerii unei stări bune de sănătate, care să permită și o evoluție spirituală a ființei umane – apar multe simptome fizice – multe dureri, crampe, spasme, probleme de respirație, erupții pe piele și mai ales, multe gânduri de frică.

Iar ”creierul reptilian” – cel cu supraviețuirea – câștigă mereu – și dieta este ”întreruptă” (din frică, teamă, presiunea celor din jur, neputință etc). Noroc că intervenția ”creieruui rațional” ulterioară, face ca ea să fie reluată, iar și iar, de cei care doresc totuși să obțină vindecarea.

De-a lungul istoriei cunoscute a oamenilor de câteva mii de ani, ”creierul reptilian” a fost mereu câștigător. El a fost cel care a planificat războaie, cuceriri, omoruri, trădări, furatul resurselor, abuzurile de toate felurile, acaparea pământurilor și manipularea hranei. El este cel care folosește sexualitatea, hrana și distracția pe post de ”momeli” ale societății de consum – prinzând în plasele sale miliarde de ființe trăitoare strict la nivel animalic.

În ultimii zeci de ani, a apărut o ”deschidere” energetică pe planeta Pământ – apariția Internetului a favorizat răspândirea rapidă a informației și ”acordarea” oamenilor de pe întreg pământul la diferite direcții de ”evoluție”.
Evoluția spre umanitate – pornind de la animalitatea evidentă a fiecăruia dintre noi – devine o posibilitate interesantă.

Putem fii mai mult decât ne-am închipuit vreodată că suntem?

Putem dezvolta în noi acea parte ”umană” – care înseamnă conștiință infinită sau iubire infinită sau Unitate cu totul – rămânând în același timp în corp fizic?

Se prefigurează o direcție uimitoare de evoluție – de care este interesată din ce în ce mai multă lume.
Dieta prin detoxifiere curăță treptat corpul de acumulările îngreunătoare ale lumii din jur.

Oare un organism curat, cu ochi limpezi și creier ”receptiv” – se poate acorda diferit la lumea din jur? Își poate lărgi barierele percepției, astfel încât să aibă acces la mult mai mult decât îi permit cele 5 simțuri existente?
EVOLUȚIA percepției pare o direcție provocatoare pentru creativitatea umană.
De ce nu?

Oricum, ”animalitatea” am cunscut-o din plin, iar și iar, secol după secol.

Ce-ar fi dacă am dezvolta mai mult ”umanitatea”?

Cum ar fi experiența unei astfel de stări?

Spor la dieta cu pepeni a verii!

Sursă text: centrulnatura.ro