Dr. Diana Cârjaliu, despre nevoia de reformă în psihiatrie „Cheltuiala cu un schizofren este de 9.000 lei. Spitalul primeşte doar 2.000 lei pe caz. De aici dezastrul financiar!“

 
 
 
Practica psihiatrică este mult prea intricată cu sistemul judiciar, cu practica şi legislaţia medico-legală, cu politica sanitară şi cu politica în general, ca să ne putem rezuma numai la aspectele de strictă specialitate, susţine fosta şefă al Secţiei de Psihiatrie din Constanţa, dr. Diana Cârjaliu.
 
Iată câteva dintre propunerile medicului pentru reforma acestei ramuri a medicinii: Profesionalizarea comisiei medico-legale psihiatrice. Astfel, şi medicii psihiatri din comisie trebuie să aibă statut de expert în medicină legală. Acest lucru se poate realiza prin obţinerea unei competenţe în psihiatrie legală.

„În prezent există situaţia paradoxală în care doar medicul legist, care are informaţii sumare în psihiatrie, are statut de expert iar medicii psihiatri, care au rolul definitoriu în expertiză, nu. Pe cale de consecinţă orice expertiză medico-legală psihiatrică este anulabilă, în măsura în care nu toţi membrii au calitatea de expert. Pentru constituirea comisiei, instituţiile medico-legale (serviciile judeţene, institutele) vor încheia contracte cu medicii experţi în psihiatrie legală din instituţii medicale private sau publice. În prezent, în temeiul Ordinului nr. 1.134/C din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, emis de Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii, art.28, alin.3 b)” la nivelul serviciilor de medicină legală judeţene medicul şef desemnează, prin dispoziţie scrisă, un medic legist primar şi 2 medici psihiatri din cadrul secţiei de psihiatrie a spitalului judeţean respectiv sau al unor unităţi medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sănătăţii, cu aprobarea nominală a direcţiei de sănătate publică judeţene, cel puţin unul dintre cei 2 psihiatri trebuind să fie medic primar psihiatru.”

De ce se impune, în practica medicală, ca psihiatrii din comisia medico-legală să fie “experţi”?
Numărul de medici psihiatri din secţia de psihiatrie a spitalului general este mic (5-6). În cazul internărilor nevoluntare propuse de medicul curant, alţi doi psihiatri din secţie, alţii decât cel care a propus internarea, vor reprezenta comisia de internări nevoluntare a secţiei. În momentul în care avocatul din oficiu solicita efectuarea expertizei medico-legale, aceasta este efectuată, de cele mai multe ori, ce aceiaşi oameni, de aceasta dată ca membri ai altei structuri (comisia medico-legală).Astfel se anulează scopul intrinsec al expertizei medico-legale”, explică medicul Diana Cârjaliu.

Modificarea art.28 alin 3 b) din Normele procedurale de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice. Acest articol trebuie reformulat nu numai în conţinutul său, ci şi semantic, pentru ca sintagma “unităţi medico-sanitare acreditate de Ministerul Sănătăţii” este interpretată ca semnificând “spital”, singurul acreditat de ANMCS, deşi acreditarea spitalelor a început odată cu Legea 95/2006 si Normele procedurale au fost aprobate în 2000.


„Deşi din art.28 reiese că cei doi psihiatri pot aparţine şi sectorului privat reprezentat de CMI, SRL sau societăţi civile medicale autorizate de DSP ca reprezentant al Ministerului Sănătăţii, deci înregistrate în Registrul Unic al cabinetelor medicale, serviciile de medicină legală şi managerii de spital creează presiuni fata de putinii psihiatri din secţiile de psihiatrie, pentru a participa la aceste comisii. Cauza este evident de ordin financiar, pentru ca, indiferent de volumul de muncă, aceştia sunt retribuiţi cu 10% din valoarea salariului.

De aceea, consider ca aceste aspecte trebuie foarte clar exprimate: psihiatri cu competenţă în medicina legală, care pot proveni din sectorul de stat sau privat, cu contract de colaborare şi remuneraţi pe caz rezolvat. Drept consecinţă, trebuie modificate ambele acte normative: atât Legea sănătăţii mintale 487/2002 cât şi norma procedurală medico-legală în vigoare”, adaugă dr.Cârjaliu.

Condiţiile de obţinere a atestatului de expert în psihiatrie legală; Clarificarea interferenţelor judiciare în practica psihiatrică în ceea ce priveşte atribuţiile ce revin instituţiilor medicale în cazul internărilor nevoluntare ca măsuri de siguranţă. „Cu excepţia internării nevoluntare efectuată în baza Legii 487, şi a celei dispusă pentru efectuarea expertizei psihiatrice medico-legale (art. 184 cod proc.pen),internările nevoluntare sunt măsuri de siguranţă: provizorii (în timpul cercetării penale sau în timpul judecăţii- în baza art. 247-248 C. Proc.pen )sau definitive (Art.110 C.pen.).
 
Întrucât sunt măsuri de siguranţă, internările nevoluntare se execută numai în Spitalele de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă, în număr de patru în România. Fiind executorie, hotărârea judecătorească a internării nevoluntare trebuie efectuata de îndată. Internarea în secţiile de boli psihice ale spitalelor generale sau în spitalele de psihiatrie este ilegală pentru ca acestea nu sunt autorizate şi nu îndeplinesc criteriile şi condiţiile necesare unui spital de siguranţă”, susţine medicul Diana Cârjaliu. 
Prin urmare, mai spune psihiatrul constănţean, Autoritatea de Sănătate Publică este cea care organizează transportul pacientului de la domiciliu la spitalul de psihiatrie şi măsuri de siguranţă, cu ambulanţă şi poliţia, dacă pacientul refuză să urce în ambulanţă.


„Codul de procedură penală şi cu atât mai puţin DSP-urile nu precizează modalitatea concretă de organizare a transportului. Se pare că toata lumea duce pacientul într-o secţie de psihiatrie, care trebuie să se descurce, punându-ne astfel într-o situaţie periculoasă şi ilegală. DSP nu îşi asuma niciuna din obligaţiile prevăzute de art. 570 Cod procedură penală. Consider că trebuie stabilită cu celeritate o procedura clară şi un protocol între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei pentru stabilirea tuturor aceste aspecte şi scoaterea din ecuaţie a secţiilor de psihiatrie din spitalele generale. Specificarea de către Ministerul Sănătăţii, în planul naţional de paturi, a numărului necesar de paturi de psihiatrie şi a numărului de medici psihiatri pe fiecare judeţ.
 
Aceasta ar reflecta cu adevărat o politică sanitară, o orientare şi, sper, o tendinţă. În anul 2017, INSSE arată ca numărul paturilor pentru internare continuă din spitale şi centre de sănătate era de 132.480, dintre care 164.08 (adică 12.38%) paturi de psihiatrie (n.r. activitatea unităţilor sanitare în 2017).
 
Din acelaşi raport al INSSE din 2017 aflăm că din cele 16408 paturi de psihiatrie, 49,9% (8189 paturi) erau de cronici. Pentru a respecta media de paturi de psihiatrie pe recomandată de Ministerul Sănătăţii- 76/ 100.000 locuitori, în Constanţa ar fi trebuit să fie 586 paturi. În realitate sunt 75, adică o medie de 9,74 paturi/100.000 locuitori (de 8 ori mai puţin decât media pe ţară), în condiţiile în care numărul de locuitori ai oraşului se dublează în sezonul estival. 

În România există 37 spitale de boli mintale şi 75 secţii de psihiatrie în spitalele generale. Media paturilor psihici cronici/10.000 locuitori este de aproximativ 3,69, cu diferenţe nu foarte mari intre judeţe. Excepţie face Constanţa care, cu 700.000 locuitori, ar trebui să aibă 252 paturi de cronici dar are 0. Eu nu pot sa numesc aceasta decât NEPOLITICĂ SANITARĂ. Numărul de medici psihiatri la 100.000 de locuitori variază foarte mult: de la 30 ‰ în Elveţia şi 26‰ în Finlanda la 3‰ în Albania şi 1‰ în Turcia. Ultimele statistici indicau aproape 1.300 de medici specialişti în România, în condiţiile în care ţări precum Elveţia au 3.500, Marea Britanie - aproximativ 5.000, iar Franţa - circa 8.000 de psihiatri.
 
Modificarea ICM (indicilor de case mix) al tulburărilor psihice, garantează falimentul oricărei structuri psihiatrice spitaliceşti. De exemplu, ICM pentru schizofrenie (care este 1,12) x1850 lei=2072 lei. Dar noi ştim că un schizofren poate fi internat şi 30 sau 40 de zile. CAS admite o spitalizare de maxim 52 zile pentru schizofrenie. Dacă o zi de spitalizare costa 300 lei (numai cheltuiala hotelieră, fără medicamente, hrană sau materiale sanitare), cheltuiala spitalului pentru 30 de zile este de 9000 lei; ori spitalul primeşte 2000 lei. 
Tulburările afective au un ICM ceva mai mare, de 1,6; dementa de 1,8; tulburările mentale si de comportament induse de alcool au 0,24. 
Numai tulburările de alimentaţie şi OCD au 3,32. Să vad şi eu spital de psihiatrie în Romania care internează aşa ceva.
De aici dezastrul financiar. Asta se întâmplă când copiezi. Trebuie modificate ICM-urile pe baze reale”, explică psihiatrul Cârjaliu.
 
Obligarea managerilor de spital, prin contractul colectiv de munca, la angajarea implicării şi răspunderii instituţionale, inclusiv prin oferirea asistenţei avocaţiale faţă de salariatul prejudiciat în timpul şi din cauza îndeplinirii sarcinilor de serviciu, în cazul în care ancheta internă a confirmat prejudiciul suferit de salariat fără ca el să aibă vreo vină.

Modificarea tarifelor lucrărilor medico-legale cu participarea medicilor psihiatri. În prezent, tarifele sunt stabilite prin HG nr. 1609/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale. „Dacă tarifele percepute ar fi actualizate la preţul real s-ar crea posibilitatea remunerării echitabile a medicilor psihiatri din comisia medico-legală, în cazul în care ar fi experţi plătiţi pe caz”, a conchis fostul şef al secţiei de Psihiatrie din cadrul SCJU.
 

Citeşte şi:
 
Fosta şefă a Secţiei de Psihiatrie din Constanţa, dr. Diana Cârjaliu, despre Săpoca şi ipocrizie - „Îi transmit doamnei ministru că personalul din psihiatrie primeşte salariu, nu ajutor de înmormântare!“
 

Psihiatria din Constanţa a primit în 2018 aproape 800.000 de euro de la CJC. Managerul Cătălin Grasa recunoaşte că nu a folosit banii - „Asta e. Facem ce putem!“ (documente + galerie foto)

 

Ministerul Sănătăţii poate aloca bani pentru Psihiatrie, dacă există un proiect şi o solicitare. Sorina Pintea - „Există o problemă de management la nivelul Spitalului Judeţean Constanţa“