Remedii naturiste Efectele miraculoase ale sevei de mesteacăn asupra organismului

În mitologia slavă de răsărit, mesteacănul era considerat un copac sfânt, datorită frumuseţii şi calităţilor sale terapeutice incredibile. De sute de ani, ţăranii ruşi îl întrebuinţează ca leac împotriva multor boli, folosindu-i atât mugurii şi inflorescenţele, cât şi frunzele şi seva. Scoarţa, recoltată de pe lemnul căzut, se foloseşte în general în decocturi.

Mesteacănul este un arbore foios, cu coroana luminoasă, înalt până la 30 m. Creşte în zonele de deal şi munte, până la 1.500 m altitudine. Scoarţa este netedă, alb-argintie, cu crăpături negricioase spre bătrâneţe şi se exfoliază în fâşii subţiri, iar crengile sunt subţiri şi atârnă. Până la 3% din frunzele de mesteacăn sunt alcătuite din flavonoide (mai ales hiperozidă şi rutozidă) cu efect antiinflamator şi diuretic. Frunzele şi scoarţa conţin acizi fenolici, tanini, vitamina C şi metil salicilat. În lunile mai – iunie se recoltează frunzele tinere, care se usucă şi se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi, capsule sau tincturi.
Cea mai importantă proprietate a produselor din frunze de mesteacăn este cea diuretică. Se mai menţionează acţiunea coleretică, bacteriostatică, antiinflamatoare, sudorifică. Frunzele de mesteacăn sunt un eficient agent antiinflamator, dar şi antiseptic pe tractul renal şi urinar. Astfel, ele sunt utile în tratarea infecţiilor minore ale tractului urinar, ca uretrita şi cistita. Sunt folosite în tratarea litiazei renale şi a edemelor. O altă utilizare a acţiuni antiinflamatorii a mesteacănului este în tratarea durerilor reumatice, când este combinat adesea cu osul- iepurelui, urzica sau creţuşca.

Extractul din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secreţiei de suc gastric, bilă şi fermenţi digestivi intestinali. Extern, unguentul cu mesteacăn poate calma eczema şi psoriazisul.

Vindecă negii

Mesteacănul are renumele de a vindeca negii. O bucată mică, umezită de scoarţă proaspătă, care trebuie schimbată în fiecare zi, se plasează pe piele, deasupra negului. Efectul se datorează compuşilor antivirali ai copacului şi salicilaţilor extensive asupra unui derivat al acidului betulinic. Studiile recente i-au subliniat eficienţa împotriva infecției cu virusul HIV. De asemenea, se utilizează și decoctul din scoarţă măcinată.

Efectele miraculoase ale sevei

Seva mesteacănului se pune în mişcare în martie, odată cu primul dezgheţ, când zăpada începe să se topească şi rădăcinile co­pacului sunt pline cu apă. Atunci, rezervele de amidon, depuse peste iarnă în rădă­cini şi trunchi, se transformă în zahăr, se dizolvă în apă şi, sub influenţa pre­siunii rădăcinilor, urcă spre ramuri, hrănind copacul. Fluxul sevei conti­nuă până la sfârşitul lunii aprilie, până când apar primele frunzuliţe.
Colectarea sevei se realizează în­cepând cu luna aprilie şi până la fine­le lunii mai. Pentru obţinerea sucului, fără a provoca vătămare copacului, trebuie să se respecte câteva reguli și anume: nu trebuie să se folosească toporul pentru incizia în copac ci o sulă sau un burghiu. De asemenea, nu se scurge toată seva copacului, se extrage maxim doi litri din fiecare mesteacăn, pentru a evita uscarea lor.
Sucul de mesteacăn este un produs natural terapeutic unic. Datorită conţinutului bogat în zahăr, în vitamine, în oligoelemente, în substanţe biologic active, în minerale, precum fier, calciu şi potasiu, seva mesteacănului este un tonic şi un detoxifiant fără asemănare.
Seva de mes­teacăn are un efect revigorant, creşte rezistenţa organismului la răceli şi alergii şi este un bun diuretic, fiind benefică împotriva infec­ţiilor cauzate de viermi intestinali. Consumată în mod regulat, ajută la eliminarea pietrelor la rinichi, la purificarea sângelui şi stimulează meta­bo­lismul. Este suficient să beţi un pahar de suc de mesteacăn de două-trei ori pe zi şi nu veți mai simți primăvara oboseala şi somnolenţa.

Tratează bolile dermatologice

Prin distilarea uscată a lemnului de mesteacăn se obţine gudronul de mesteacăn, un lichid de consistenţă vâscoasă cu aplicaţii terapeutice în bolile dermatologice. Sucul obţinut prin presarea frunzelor este utilizat în fabricarea loţiunilor pentru stimularea creşterii părului.

Precauţii şi contraindicaţii

Până acum, mesteacănul nu a prezentat efecte toxice la doze terapeutice. Totuşi, poate provoca alergii, mai ales persoanelor sensibile la ţelină şi la polenul de pelinariţă. Persoanele care suferă de febra-fânului trebuie să fie precaute atunci când consumă extracte din mesteacăn sau sevă.
Mesteacănul nu este recomandat persoanelor care suferă de boli renale sau cardiace. Datorită conţinutului de metil salicilat, nu trebuie administrat copiilor.

Sursa Voceaconstantei.ro