Sănătate Întrebuinţările medicinale ale scaiului-măgăresc

Scaiul-măgăresc este o plantă anuală, considerată buruiană, originară din Europa şi Asia Mică. Planta poate atinge înălţimea de 2,5 metri, dar creşte şi în lăţime, astfel încât ajunge să semene cu un arbust pitic. Scaiul-măgăresc conţine antociani, cumarine, flavone, tanin catehic, glucide, alcaloizi (acotină, acoantoidină), ulei volatil şi substanţe minerale.
 
Această plantă are proprietăţi diuretice, antiinfecţioase, antibiotice, antiseptice, hipotensive, colagoge, anticancerigene, emoliente, expectorante, astringente şi cicatrizante. Din punct de vedere medicinal, florile acestei plante sunt folosite, sub formă de infuzie, pentru uz intern, în calmarea tusei uscate, stimularea digestiei, dar şi pentru uz extern, în tratamentul afecţiunilor pielii, eczemelor şi erupţiilor cutanate. Florile au un conţinut mare de substanţe flavonoide, glicozide şi tanini.
 
Totodată, scaiul-măgăresc este întrebuinţat în caz de litiază renală, tuse, ulcer stomacal, ulcer varicos, afecţiuni biliare şi hipertensiune arterială. Petele pe piele, pistruii, rănile deschise pot fi tratate cu praf de plantă, aplicat local, comprese cu decoct sau plantă proaspătă aplicată direct.