Oare mâncatul cu poftă îngrașă mai tare?

 
 
 Când iubești mâncarea se vede și în gesturi și pe cântar.  Și la fel de evident se vede și când n-o iubești!
 
 
 
Când făceam Semiologie în Facultatea de Medicină am învățat să diagnosticăm bolnavii cu ulcer și gastrită după felul în care arătau: fața palidă și îndurerată, cu o expresie de suferință, spatele încovoiat și umerii aduși în față, “chirciți” din cauza durerii. Cat despre pofta cu care mănâncă nu e nimic de spus, mai degrabă îți pierzi și tu apetitul văzându-i. O astfel de persoană, căreia fiecare gură de mâncare îi provoacă suferință, nu va fi niciodată grasă, scrie medicul Mihaela Bilic pe pagina ei de Facebook.
 
 
Atunci cum rămâne cu teoria termodinamică, cu aportul de calorii și metabolizarea grăsimilor/carbohidraților? Cum e posibil ca aceeași felie de paine cu unt să îngrașe dacă o mănânci cu poftă, sau să slăbească când o înghiți cu noduri?
 
 
Pentru că practica ne arată, alimentele grase și făinoasele sunt cel mai bine tolerate în ulcer și gastrite. Și tot în practică constatăm că ele nu îngrașă în acest context special și dureros deopotrivă.
 
 
Problema e că nu poți mima frica de mâncare și lipsa de apetit. Iar metabolismul nostru se vede treaba că știe când mănânci cu plăcere și când nu, așa că se comportă diferit. Eu aș zice că e nedrept ca cei cu boli de stomac să fie din ce în ce mai slabi, în timp ce mâncăcioși sâ se îngrașe doar când văd mâncarea Doar că Natura funcționează după alte reguli iar zicala “gras și sănătos” se dovedește a fi adevărată.
 
 
 
Nu întâmplător oamenii te întreabă dacă nu cumva ești bolnav atunci când ai slăbit prea mult. Așa că singura consolare care ne mai rămâne pentru kilogramele în plus pe cîntar, e că “plesnim de sănătate Și da, deși nu are logică, sunt sigură că mâncatul cu poftă îngrașă mai tare!
 



Sursa foto:Pexels 




Citește și: Dacă nu reușiți să slăbiți cu carne, încercați cu pește