Sănătate Remedii naturiste - Valeriana, armă împotriva anxietăţii şi a spiritelor rele
Sănătate: Remedii naturiste - Valeriana, armă împotriva anxietăţii şi a spiritelor rele
04 Apr, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
2835
Marime text
Valeriana (Valeriana officinalis) este o specie de plante erbacee perene din familia Valerianaceae. Mai este denumită și odolean, năvalnic, gușa-porumbelului sau iarba-pisicii.
Tulpina crește până la 70-170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe, grupate într-o inflorescență umbeliformă. Înflorește în perioada iunie-august.
Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă). Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
Utilizarea valerianei are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind considerata o plantă de referință, atât în Europa, cât și în Asia. Investită și cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.
Afecţiuni pentru care se recomandă: afecţiuni cardiace cu substrat nervos (aritmii, palpitaţii); stări de nervozitate, anxietate; insomnii; colici stomacale de natură nervoasă; stări de astm; vomă. Potrivitwww.terapiinaturiste.ro, mai „grea” decât sunătoarea, cu efecte sedative mai puternice, valeriana este indicată în simptomele mai dure ale debutului menopauzei, cum ar fi stările de anxietate (teama fără motiv aparent), de nervozitate, de iritabilitate psihică, de furie etc. Este unul dintre cele mai bune leacuri şi, în diferitele tipuri de insomnie, foarte frecvente în perioada premenopauzei, dând un somn adânc şi liniştitor. Pe termen lung, este un ajutor preţios pentru tratarea aritmiei cardiace, a hipertensiunii şi, în general, a problemelor cardiovasculare care apar pe fond nervos în aceasta perioada.
În doze normale, valeriana da foarte rar reacţii adverse, care constau in somnolenta şi, uneori, uşoară senzaţie de vertij.
În medicina populară românească, valeriana era considerată cea mai puternică armă pentru alungarea tuturor spiritelor rele. În unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca în turtele date drept merinde feciorilor când plecau cu oile la păscut, pentru a-i feri de iele. În Moldova, fetele tinere purtau o rădăcina de valeriană în sân pentru a fi ferite de zburători şi de tot felul de ispite ale trupului. În zona Neamţului se punea o rădăcină de valeriană pisată într-un ulcior cu apă neîncepută şi se lăsa de la răsăritul până la asfinţitul soarelui. Apa respectivă era băută de bărbaţii cu aplecare spre desfrâu, iar rădăcina rămasă se îngropa la stâlpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat lângă familie şi să nu uite rânduielile firii). În zona muntoasă a Olteniei, rădăcina de valeriană pisată se dădea vreme de 49 de zile celor posedaţi de necurat, se arată pe www.terapiinaturiste.ro. La răsărit şi la asfinţit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriană, care se înghiţea cu agheasmă. Noaptea se dormea cu o legătura de valeriană, leuştean şi iarbă creaţă la cap, pentru a alunga toate necurăţiile din suflet şi din trup. În Bucovina, copiii mici si agitaţi, care plângeau peste măsură, nu dormeau noaptea şi păreau chinuiţi de spirite rele, erau scăldaţi în apă caldă, în care se punea o cană de fiertura de valeriană. Tratamentul se făcea şapte zile la rând, după care numaidecât copilul se liniştea.
Sursa: Voceaconstantei.ro
Tulpina crește până la 70-170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe, grupate într-o inflorescență umbeliformă. Înflorește în perioada iunie-august.
Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă). Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.
Utilizarea valerianei are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind considerata o plantă de referință, atât în Europa, cât și în Asia. Investită și cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor.
Afecţiuni pentru care se recomandă: afecţiuni cardiace cu substrat nervos (aritmii, palpitaţii); stări de nervozitate, anxietate; insomnii; colici stomacale de natură nervoasă; stări de astm; vomă. Potrivitwww.terapiinaturiste.ro, mai „grea” decât sunătoarea, cu efecte sedative mai puternice, valeriana este indicată în simptomele mai dure ale debutului menopauzei, cum ar fi stările de anxietate (teama fără motiv aparent), de nervozitate, de iritabilitate psihică, de furie etc. Este unul dintre cele mai bune leacuri şi, în diferitele tipuri de insomnie, foarte frecvente în perioada premenopauzei, dând un somn adânc şi liniştitor. Pe termen lung, este un ajutor preţios pentru tratarea aritmiei cardiace, a hipertensiunii şi, în general, a problemelor cardiovasculare care apar pe fond nervos în aceasta perioada.
În doze normale, valeriana da foarte rar reacţii adverse, care constau in somnolenta şi, uneori, uşoară senzaţie de vertij.
În medicina populară românească, valeriana era considerată cea mai puternică armă pentru alungarea tuturor spiritelor rele. În unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca în turtele date drept merinde feciorilor când plecau cu oile la păscut, pentru a-i feri de iele. În Moldova, fetele tinere purtau o rădăcina de valeriană în sân pentru a fi ferite de zburători şi de tot felul de ispite ale trupului. În zona Neamţului se punea o rădăcină de valeriană pisată într-un ulcior cu apă neîncepută şi se lăsa de la răsăritul până la asfinţitul soarelui. Apa respectivă era băută de bărbaţii cu aplecare spre desfrâu, iar rădăcina rămasă se îngropa la stâlpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat lângă familie şi să nu uite rânduielile firii). În zona muntoasă a Olteniei, rădăcina de valeriană pisată se dădea vreme de 49 de zile celor posedaţi de necurat, se arată pe www.terapiinaturiste.ro. La răsărit şi la asfinţit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriană, care se înghiţea cu agheasmă. Noaptea se dormea cu o legătura de valeriană, leuştean şi iarbă creaţă la cap, pentru a alunga toate necurăţiile din suflet şi din trup. În Bucovina, copiii mici si agitaţi, care plângeau peste măsură, nu dormeau noaptea şi păreau chinuiţi de spirite rele, erau scăldaţi în apă caldă, în care se punea o cană de fiertura de valeriană. Tratamentul se făcea şapte zile la rând, după care numaidecât copilul se liniştea.
Sursa: Voceaconstantei.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii