Sănătate Rinita alergică

Incidenţa bolilor alergice este în creştere la nivel mondial, România încadrându-se în acest trend ascendent. Dintre cele mai cunoscute afecţiuni alergologice menţionăm rinita, conjunctivita, astmul şi unele afecţiuni cutanate (eczema). Rinita alergică afectează aproximativ 40% din populaţia mondială şi 20-30% din populaţia Europei.

Rinita alergică este o afecţiune inflamatorie a mucoasei nazale, care apare ca urmare a unui anumit tip mecanism imun. Acest mecanism este declanşat la un individ sensibilizat (alergic) de contactul mucoasei nazale cu alergenul inhalat. Pacientul cu rinită alergică este deranjat de cele mai multe ori de obstrucţie nazală importantă (nas înfundat), rinoree, strănut repetat, prurit nazal şi conjunctival. Dacă aceste manifestări sunt de intensitate crescută, pacientul cu rinită alergică mai poate resimţi simptome generale precum oboseala, lipsa de concentrare, tulburări de somn.

În funcţie de alergenul sensibilizant, pacientul poate avea simptome doar într-o perioadă a anului (rinita alergică sezonieră) sau pe tot parcursul anului (rinita alergică perenă). Simptomele pot fi de intensitate redusă, apar ocazional în cursul săptămânii, cu durată mai mică de patru săptămâni (rinita alergică intermitentă) sau pot fi supărătoare, aproape zilnice, cu afectarea calităţii vieţii pacientului, cu necesar de tratament medicamentos în fiecare zi, pe durată îndelungată (rinita alergică persistentă).

Cele mai frecvente aeroalergene implicate în etiologia rinitelor alergice sunt acarienii din praful de casă, epiteliile animalelor de companie, muceagaiurile şi polenurile. Polenurile sunt cele mai frecvente aeroalergene la pacienţii cu rinite alergice sezoniere. În România sezonul de polenizare începe primăvara devreme (februarie-martie – polenul de arbori), urmat de perioada verii în care polenizează gramineele (cereale, iarba de gazon, etc) şi apoi perioada de toamnă când polenizează buruienile (polenul de Ambrosia frecvent întâlnit în zona de litoral, cu extinderea polenizării până inclusiv în luna octombrie).

Deşi simptomele sunt de cele mai multe ori similare, nu toate rinitele sunt alergice. Când ne gândim că suferim de rinită alergică? Cine ne ajută să primim diagnostic şi tratament corect pentru rinită alergică?

De cele mai multe ori, primele manifestări ale rinitei alergice sunt confundate cu banale viroze respiratorii. Strănut, rinoree, lacrimaţie, simptome ce persistă o perioadă, apoi dispar în urma tratamentelor administrate. Gândul că afecţiunea de care suferim ar putea fi consecinţa unei alergii apare când constatăm că reapare „răceala” în aceeaşi perioadă a anului, că mereu răcim vara când ceilalţi sunt perfect sănătoşi şi, în final, când constatăm că „răceala” nu mai cedează la tratamentul obişnuit şi persistă câte 2-3 luni şi apoi se vindecă brusc. În cazul pacienţilor cu alergii perene, simptomele sunt constante pe toată durata anului, sunt obişnuiţi cu strănutul dimineaţa la trezire când simt curenţii de aer rece, cu strănutul la mirosuri puternice. Aceştia din urmă pot prezenta însă agravarea simptomelor când schimba mediul, merg în concediu sau în cazul copiilor, merg în vacanţă la bunici. În aceste situaţii pot resimţi dificultate la respiraţie, tuse seacă, uneori expir prelungit, zgomotos (cu şuierat) care dispar atunci când ies din medul respectiv.

Consultul medical de specialitate este esenţial atunci când se suspicionează o rinită alergică pentru a putea primi tratament şi diagnostic corect.

Consultul de specialitate ORL poate fi primul care orientează spre etiologie alergică sau non-alergică a rinitei şi este importantă evaluarea cu endoscopie nazală care poate evidenţia patologie asociată celei alergice (vegetaţii adenoidiene).

Consultul alergologic este cel care poate identifica alergenul care determină apariţia simptomelor. Acest lucru este orientat în primul rând de anamneză (când apar simptomele, când sunt mai severe, dacă răspund sau nu la medicaţie, dacă sunt legate de expunerea profesională). Cea mai importantă este efectuarea testelor alergologice (cutanate, de preferat, sau serologice, dacă cele cutanate sunt contraindicate) care precizează alergenul cauzator.

De ce este important să ştim la ce suntem alergici?

În primul rând, pentru că dacă ştim de ce trebuie să ne ferim evităm apariţia manifestărilor severe ale alergiei. Pe lângă tratamentul medicamentos care constă, de cele mai multe ori, în asocierea dintre un spray cu corticosteroid topic intranazal şi antihistaminic H1, este important să cunoaştem măsurile de profilaxie a expunerii la alergenul incriminat. Tratamentul medicamentos este de lungă durată şi nu produce vindecarea alergiei, doar opreşte apariţia simptomelor atunci când pacientul se expune la alergenul sensibilizant.

Imunoterapia alergen specifică este singura metodă de tratament care poate modifica evoluţia bolii alergice şi poate induce toleranţa pacientului alergic faţă de un anumit alergen („îl vindecă”). Imunoterapia reprezintă administrarea treptată a unor cantităţi crescătoare dintr-un vaccin până ce se ajunge la o doză care este eficientă în ameliorarea simptomelor pacientului, asociate cu expunerea la alergenul declanşator. Imunoterapia se poate realiza numai pentru anumite alergene pentru care există extracte standardizate şi purificate şi numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului alergolog. De asemenea, imunoterapia se poate efectua numai după demonstrarea sensibilizării prin testare cutanată sau serologică.


Frecvent, pacienţii cu rinită alergică au şi simptome ale altor boli asociate, cel mai frecvent dermatita atopică, conjunctivită şi astm, de aceea este important ca pacientul diagnosticat cu rinită alergică să consulte, la nevoie, şi un specialist pneumolog sau oftalmolog.

Este esenţial să reţinem că patologia alergică poate apărea oricând în cursul vieţii şi că există tratament curativ pentru unele alergii, dar care este posibil doar dacă ştim cu exactitate la ce suntem alergici.

Sursa Voceaconstantei.ro