Sănătate Riscurile nevaccinării copiilor, de la mituri la adevăr

Vaccinurile reprezintă una din cele mai mari realizări în domeniul ştiinţelor biomedicale şi al sănătăţii publice din secolul XX. Ele pot proteja populaţii întregi de boli potenţial periculoase şi pot fi considerate  ca una din cele mai eficiente intervenţii în medicină. De altfel, creşterea speranţei de viaţă începând chiar de la naştere este datorată îndeosebi infecţiilor care pot fi prevenite prin vaccinare. Acest adevăr nu îi împiedică pe părinţi să îi asalteze pe medicii generalişti de familie şi pediatri cu întrebări legate de impactul vaccinurilor asupra sistemului imun al copiilor mici şi despre pericolele legate de vaccinare şi de siguranţa vaccinurilor. Medicul specialist pediatru Larisia Mihai ne-a adus mai multe lămuriri în ceea ce priveşte riscurile la care se supun copiii care nu beneficiază de aceste vaccinuri, riscuri la care părinţii îi expun direct.

Trăim într-o epocă în care publicul este asaltat tot mai mult de informaţiile pe care le citesc în diferite medii de informare, mai mult sau mai puţin formale, autorizate sau nu, care derutează populaţia şi care au început de o vreme încoace să dea naştere unor mişcări anti-vaccinare din ce în ce mai agresive. Specialiştii în domeniu avertizează publicul ţintă cu rol decisiv, în speţă părinţii, că toate vaccinurile sunt evaluate de către instituţii specializate internaţionale, europene şi de la nivelul fiecărei ţări. În ţara noastră instituţia responsabilă în acest sens este Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale. Vaccinurile pediatrice au o eficienţă dovedită cuprinsă între 90% şi 99%, determinând de-a lungul timpului eradicarea unor boli, cum ar fi variola. Nici igiena perfect corespunzătoare nu poate împiedica apariţia unor astfel de boli pentru că majoritatea virusurilor se transmit oricât de curaţi am fi. Dacă nu ne vaccinăm, majoritatea bolilor eradicate sau parţial eradicate, cum ar fi pojarul (rubeola) vor apărea în cel mai scurt timp.

Ce rol au vaccinurile pentru organismul uman?

Vaccinurile au rolul de a mima microbul şi de a stimula organismul să producă anticorpi specifici împotriva virusului sau bacteriei al cărui rol îl joacă. Astfel, nu mai este necesar să se treacă prin boală pentru a putea fi protejaţi ulterior de o infecţie cu acelaşi germen. Majoritatea efectelor adverse induse de vaccinare sunt minore şi temporare, cum ar fi durere şi roşeaţă locală sau febră uşoară. Evenimentele adverse mai severe se produc foarte rar, unul la câteva mii sau chiar milioane de doze. „În general, reacţiile sunt minore, chiar dacă în prospect sunt menţionate nenumărate, companiile trebuie să se acopere în cazul apariţiei. La peste 90% dintre copiii vaccinaţi nu a existat absolut nicio reacţie nici măcar banala febră. Apar câteodată reacţii locale care se pot atenua cu comprese reci. În cazul vaccinării ROR, spre exemplu, la 4 – 5% dintre copiii care sunt vaccinaţi poate apărea o reacţie minimă pe corp asemănătoare cu o iritaţie, asociată cu febră şi care trece în 24 de ore”, a mai adăugat pediatrul.

Efectele adverse trebuie comparate cu consecinţa de a avea o boală care ar fi putut fi prevenită prin vaccinare, poate chiar paralizia, encefalita, orbirea, uneori chiar şi moartea. „Mulţi părinţi mă întreabă dacă nu cumva este mai bine să facă acea boală împotriva căruia este vaccinat. Problema este că respectivele boli, cum ar fi pojarul, pot face complicaţii majore, acute fie la distanţă. O encefalită cronică sau acută care apare la cinci şase ani după boală şi care este fatală”, mai spune medicul pediatru.

Părinţii pun la îndoială necesitatea de a-şi vaccina copiii, adesea pe baza unor evenimente medicale asociate temporal cu vaccinarea, întâmplate în familie, la prieteni, cunoscuţi ori relatate prin ziare, emisiuni TV sau pe internet. Grupuri antivaccinare beneficiază de o largă publicitate şi încearcă să convingă părinţii că evitarea vaccinării este sigură şi de urmat.  „Mulţi părinţi spun că-ţi asumă responsabilitatea nevaccinării copilului lor însă ei trebuie să se gândească şi la ceilalţi copiii cu care intră aceştia în colectivitate şi care sunt expuşi riscului. De aceea statul trebui să intervină. Sunt şi unii colegi de-ai noştri, care au renunţat la medicina clasică şi care promovează medicina alternativă şi neefectuarea vaccinurilor”, ne spune medicul pediatru Larisia Mihai.
De asemenea, numărul mare de vaccinuri aprobate şi legislaţia care cere vaccinarea copiilor pentru intrarea la grădiniţă sau şcoală sporesc tensiunea şi nemulţumirea unora dintre părinţi.

Toate acestea pot avea rezultate dezastruoase. Chiar şi sugerarea unor potenţiale efecte adverse în vaccinarea Hib, pot avea un ecou formidabil în mass-media. Nu există dovezi ştiinţifice că vreuna din formulele de vaccin determină tulburări de dezvoltare neurologică precum autismul. „Specialiştii în domeniu au observat, în cazul unor copii vaccinaţi semne ale bolii încă din primele luni de viaţă. Poate fi o coincidenţă, dar poate avea o componentă genetică, a mediului, a alimentaţiei. Sunt puţine bolile cu o etimologie clară. Este o boală a zilelor noastre, a mediului în care trăim. Acum 25 de ani de exemplu, nu se vorbea de autism”, mai adaugă medicul pediatru.

Studiile ample ce s-au efectuat în lume în legătură cu această idee nu au identificat dovezi ale efectelor nocive ale anumitor vaccinuri, inclusiv autismul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a conchis în 2002 că nu există dovezi de toxicitate la persoanele expuse la conţinutul de tiomersal existent în unele vaccinuri. Oricum, la acest moment, vaccinurile moderne nu mai conţin acest produs în compoziţia lor.

Nou născuţii trebuie vaccinaţi!

Mulţi pun la îndoială vaccinarea nouă născuţilor pentru că, susţin aceştia, oricum ei beneficiază de la mamă de un anume nivel de imunitate care le transmite anticorpii. Din nefericire, chiar şi în cazul bolilor în care acest aspect este adevărat, imunitatea nu persistă decât aproximativ un an şi nu îi protejează împotriva numărului mare de boli care pot fi prevenite prin vaccinare la care pot fi expuşi. Copiii trebuie vaccinaţi la vârste mici pentru că aceasta este perioada în care sunt cel mai vulnerabili faţă de bolile care pot fi prevenite prin vaccinare.

Cât se poate întârzia vaccinarea?

Sunt însă şi părinţi care se află undeva la mijloc: îşi doresc vaccinarea copiilor lor însă sunt de acord ca unele vaccinuri, spre exemplu ROR, să fie efectuat mai târziu decât aşa cum este recomandabil în schema de vaccinare. Medicul pediatru ne avertizează însă că nici acest comportament nu este cel mai potrivit pentru sănătatea copilului. “Vaccinurile trebuie făcute la timp, planul de vaccinare nu este făcut întâmplător. Medical, întârzierea efectuării vaccinului nu este o contraindicaţie, dar creşte riscul de a face boala. Rubeola, pojărelul, mai apare câteodată şi sub un an. Ideea este să fie vaccinaţi înainte de merge în colectivitate”, susţine pediatrul Larisia Mihai. Recomandabil şi de comun acord cu părinţii este ca vaccinarea ROR, spre exemplu, să se întârzie până în jurul vârstei de un an şi cinci luni.

Acuzaţiile nefondate, că un vaccin poate fi nociv, pot duce la evitarea sau chiar stoparea vaccinărilor, cu apariţia de epidemii şi decese prin boli ce puteau fi perfect prevenite prin vaccinări. Mai mult, odată ce un vaccin a fost acuzat, în mod repetat şi neargumentat, de efecte adverse, urmează o acţiune legală costisitoare şi, chiar dacă se dovedeşte că vaccinul a fost sigur, aceasta poate duce la retragerea unor vaccinuri bune de pe piaţă. Putem spune că vaccinurile au devenit victime ale propriului succes, de aceea orice preocupare  sau îndoială privitoare la siguranţa vaccinurilor trebuie luată foarte în serios.


Sursa: Voceaconstantei.ro