Dr. Lavinia Iordan
Medic specialist Endocrinologie
 
Bolile endocrine sunt frecvente, iar incidența lor crește odată cu vârsta. Este foarte important ca pacienții să urmărească semnele și simptomele care pot indica prezența unei afecțiuni și să poată discuta cu un medic endocrinolog.
 
Cea mai comună adresare la endocrinolog este legată de patologia tirodiană, aceasta fiind și cea mai frecvent întâlnită în rândul afecțiunilor endocrine.
 

De ce este importantă glanda tiroidă?

 
Glanda tiroidă elibereaza și menține sub control hormonii tiroidieni care controlează metabolismul, influențând aproape toate organele. Principalii hormoni tiroidieni (T4 si T3) transmit celulelor din organism câtă energie să folosească. Atunci când tiroida nu funcționează corect, nu mai reușește să mențină cantitatea potrivită de hormoni, fapt care conduce la dezechilibre hormonale.
 
Afecțiunile tiroidiene poate afecta pe oricine – bărbați, femei, sugari, adolescenți și vârstnici. Unele pot fi moștenite (de obicei hipotiroidism), în timp ce altele se poate dezvolta odată cu înaintarea în vârstă (adesea după menopauza la femei).
 

Boala tiroidiană este foarte frecventă

 
Conform Asociației Americane a Tiroidei, numai în Statele Unite ale Americii aproximativ 20 de milioane de persoane au un anumit tip de tulburare tiroidiană. O femeie are de aproximativ cinci până la opt ori mai multe șanse de a fi diagnosticată cu o afecțiune tiroidiană decât un bărbat.
 
Cele mai frecvente probleme care pot afecta glanda tiroidă includ:

• Hipertiroidismul - prezenta unei cantități prea mari de hormoni tiroidieni
• Hipotiroidismul - o cantitate prea mică de hormoni tiroidieni
• Nodulii tiroidieni
• Cancerul tiroidian

 
Cauzele bolilor tiroidiene sunt de regulă de natură autoimună – situații în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Ele pot conduce la hipertiroidism cauzat de Boala Graves sau hipotiroidism cauzat de Boala Hashimoto, deficit de iod, inflamații (care pot sau nu cauza durere) cauzate de virusuri, bacterii sau fungi, nodulii (adenom toxic autonom sau gușă multinodulară toxică), anumite tratamente sau intervenții: terapie prin radioiod, tiroidectomie sau anumite medicamente (amiodarona, siropuri antitusive), anumite tulburări genetice.

 
Factorii de risc pentru apariția bolilor tiroidiene includ:

• Sexul feminin
• Vârsta înaintată
• Istoric familial de boli tiroidiene
• Existența unei sau mai multor boli autoimune, precum boala celiacă, diabet zaharat de tip 1, lupus, artrita reumatoidă
• Sarcina
• Tulburari ale glandei pituitare
• Expunere la radiații în zona cervicală
• Expunere la substanțe de contrast iodate (CT)
• Factori legați de stilul de viață: fumat, stres psihologic
• Istoric de tratament cu anumite medicamente ca litiu sau iod

 
Simptomele care pot indica o boală de tiroidă pot fi diverse, începând cu o senzație de “nod în gât”, creșterea în volum a glandei tiroide, fatigabilitate, slăbiciune, tulburări de ritm veghe-somn, păr uscat, palpitații, tahicardie sau bradicardie, anxietate, scădere în greutate sau creștere în greutate, fără schimbarea stilului de viață, apetit crescut sau scăzut, intoleranță la cald sau frig, răgușeală, tulburări de respirație și deglutiție, tulburări de tranzit intestinal (constipație sau diaree), dureri musculare și articulare, lipsa perioadelor menstruale sau umflarea feței.
 

Teste și investigații pentru evaluarea tiroidei

 
Diagnosticul bolilor tiroidiene începe cu inspecția și palparea glandei tiroide. După inspecția și palparea tiroidei, medicul va decide dacă este necesară și o investigație imagistică tiroidiană și anume ecografia de tiroidă, care este o metoda de investigare non-invazivă (cu ultrasunete), cu ajutorul căreia se măsoară mărimea glandei tiroide și se evaluează dacă există modificări sau noduli. Dacă prin intermediul echografiei glandei tiroide se descoperă formațiuni suspecte, medicul poate decide efectuarea unei puncții cu ac fin ghidată ecografic.
 
Puncția citologie tiroidiană cu ac fin rămâne însă metoda cea mai bună și sigură de investigare a nodulilor suspecți. Nu prezintă riscuri majore și nu este însoțită de diseminarea celulelor maligne în sânge sau pe traiectul de puncție. Senzația dureroasă este asemănătoare cu aceea de la recoltarea de sânge. O puncție tiroidiană reușită previne intervențiile chirurgicale inutile sau poate oferi informații importante despre tipul operației care trebuie efectuat.
 
Pe lângă ecografia tiroidană se poate opta și pentru elastografie care evaluează raportul duritate/elasticitate în sensul de a diferenția leziunile maligne de cele benigne, având specificitate de 96% și sensibilitate de 82%.

 
În anumite cazuri, se poate opta și pentru RMN/CT cervico-mediastino-toracic (guși plonjante). O altă investigație este scintigrafia tiroidiană – investigație imagistică de medicină nucleară care poate depista și localiza o patologie tiroidiană nodulară sau difuză.
 
Investigațiile paraclinice includ: TSH (hormon de stimulare tiroidiană), T4 (tiroxina), FT4 (tiroxina liberă), T3 (triiodotironină), FT3 (triiodotironină liberă), ATPO, (anticorpi anti-tireoproxidaza/microzomali), ATG (anticorpi anti-tiroglobulina), tiroglobulină, TRab (anticorpi anti receptor TSH), calcitonina.
 
Tratamentul bolilor tiroidiene include:

• Medicație de substitutie cu levotiroxină pentru hipotiroidism
• Medicamente anti-tiroidiene de sinteză și betablocante pentru hipertiroidism
• Tratament cu iod radioactiv pentru adenoamele toxice
• Intervenție chirurgicală pentru gusi nodulare, noduli cu caracter malign

 
Prevenția bolilor tiroidiene se referă în special la modificarea stilului de viață: renunțarea la fumat, reducerea stresului, evitarea mâncărurilor procesate, consum moderat de soia, diagnosticarea și tratamentul bolii celiace (este de 3 ori mai comună la pacienți cu tiroidită autoimună și Boala Graves), suplimentare cu antioxidanți, seleniu, zinc, vitamina D3, aport adecvat de iod (în zonele cu deficit de iod).
 
Afecțiunile endocrine tirodiene sunt în marea lor majoritate cronice, ceea ce presupune monitorizarea și ajustarea periodică a tratamentului. Prin urmare, trebuie să existe o bună colaborare și comunicare între medic și pacient. Și, bineînțeles, controlul endocrinologic efectuat periodic este cel mai bun lucru pentru asigurarea sănătății sistemului endocrin și pentru a preveni aceste afecțiuni.
 
Surse de informații:
www.thyroid.org 
www.health.harvard.edu
www.cancer.org
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/8541-thyroid-disease
https://www.webmd.com/women/guide/understanding-thyroid-problems-basics