Sănătate Castanele dulci sunt recomandate anemicilor, celor slăbiţi, convalescenţilor

Denumire știinţifică: Aesculus hippocastanum.
Denumire populară: castan porcesc, castan sălbatic.

Prezentare. Castanul este un arbore puternic și maiestuos. Își are originea în peninsula Balcanică. Înalt până la 30 de metri, castanul se remarcă și prin valoarea sa ornamentală. Frunzele castanului au un peţiol lung de 10 –  20 cm, fiecare grupare de frunze având mai multe foliole. Aceste foliole sunt dispuse după mărime, cea mai mare fiind foliola mijlocie. Castanul înflorește în mai și iunie, florile – ca și frunzele – contribuind la frumuseţea  acestui arbore. Fructul castanului este o capsulă cărnoasă, verde, cu ghimpi, mult mai mare decât o nucă. În momentul coacerii, coaja verde cu ghimpi plesnește și apar seminţele, adică ceea ce în mod obișnuit numim  castane. Castanul face parte din familia hipocastanaceelor. În cazul castanului, pentru uz medicinal se recoltează scoarţa de pe ramurile ceva mai tinere (de circa trei-cinci ani), castanele, frunzele și florile. Din toate acestea se obţin, prin procedee specifice, diverse preparate cu semnificativă valoare medicinală, precum și extracte necesare în industria farmaceutică. Cel mai important preparat de castan este decoctul.

Substanţe active importante: în scoarţă – esculină, esculozidă, fraxină, cumarină; în frunze – astragalină, quercitină, filochinonă; în castane – saponine (în primul rând escină), flavonoide.

Întrebuinţări. Preparatele de castan au acţiune astringentă, antiinflamatoare, vasoconstrictoare, influenţând, în mod pozitiv, circulaţia sângelui, prin fluidizarea fluxului sanguin. S-a constatat, totodată, că preparatele de castan  sunt și un bun tonic venos. Interesante pentru viaţa modernă sunt preparatele din scoarţă, acestea având efecte pozitive în cazul afecţiunilor dermatologice. Printre afecţiunile care se tratează cu extracte de castan se numără  varicele, varicocelul, umflarea ficatului, hemoroizii, tulburările de menopauză, flebitele, ulcerele varicoase. Prin urmare, castanul porcesc (sau sălbatic) este important mai ales pentru terapiile medicinale privind afecţiunile  vasculare – de la varice până la hemoroizi și ulcere varicoase. În asemenea tratamente este recomandat – ca adjuvant însă - și castanul dulce, ale cărui fructe sunt comestibile. Castanul dulce (Castanea sativa) face parte din  familia fagaceelor. Este un arbore ce crește numai în anumite zone din ţara noastră – în Maramureș și în nordul Olteniei. Castanul dulce este un simbol al longevităţii – poate trăi până la 1.000 de ani și chiar mai mult. Fructele  castanului dulce, castan întâlnit în culturi, sunt comestibile, fiind energizante și remineralizante. Castanele dulci constituie un aliment recomandat celor bolnavi de inimă și de rinichi, fiind, totodată, un tonic și un reechilibrant  digestiv. Din castanele dulci se face vestitul pireu de castane, un foarte bun desert consumat nu numai pentru savoarea sa, ci și pentru a îmbunătăţi digestia. Datorită calităţilor lor, castanele dulci sunt recomandate anemicilor, celor slăbiţi,  convalescenţilor. De asemenea, sunt indicate și în hrana copiilor, având valoare calorică mare (100 g castane dulci au 220 calorii), precum și o compoziţie chimică foarte bogată – vitamine, săruri minerale, lipide, glucide.

DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC