Sănătate Sfatul medicului - Erupția dentară și dinții de lapte

De ce sunt dinții de lapte importanți?

Mugurii dinților încep să se dezvolte încă din primele luni ale vietii intrauterine. Alimentația corectă a mamei are un rol important în dezvoltarea sănătoasă a dinților. Dieta mamei trebuie să fie una echilibrată, să conțină cantități adecvate de calciu, fosfor, vitamina C și vitamina D. Antibioticele, cum ar fi tetraciclina, nu ar trebui luate de viitoarea mamă, afectând negativ dentiția copilului.

Erupţia dentară este un fenomen fiziologic în cursul căruia dintele migrează de la locul de formare intraosos spre creasta alveolară, în cele din urma aliniindu-se pe arcadă şi intrând în raporturi cu ceilalţi dinţi din cavitatea bucală.
În mod normal, erupţia primilor dinţi are loc la şase luni şi se termină în jurul vârstei de doi ani şi jumatate pentru dinţii temporari, la fiecare şase luni apărând un nou grup dentar. Uneori, primii dinţi pot erupe la trei luni sau pot întarzia să apară, pana la un an. Secvenţa de erupţie este următoarea:
- incisivii centrali inferiori, centralii superiori, lateralii superiori, lateralii inferiori, în intervalul 6–12 de luni
- primii molari temporari între 12 şi 18 de luni
- caninii între 18 şi 24 de luni
- ultimii molari temporari 24–30 de luni

Accidentele şi incidentele erupţiei dentare pot fi locale şi generale.
Locale:
- prurit gingival – copilul este agitat, plânge mult, iar pofta de mâncare este scăzută;
- pericoronarita congestivă – inflamaţie mai avansată a gingiei în zona de erupţie, salivaţie abundentă, poate prezenta adenopatie submandibulară (inflamaţia ganglionilor);

- hematomul de erupţie – colecţie sanguină închistată apărută cel mai adesea datorită unui traumatism;
- gingivostomatita – de la forma cea mai simplă eritematoasă, până la cea pultacee sau ulceronecrotică;
- chistul de erupţie – descoperit accidental de părinţi deoarece nu prezintă manifestări subiective generale sau locale, sub forma unei tumefacţii fluctuente, de culoare albăstruie, apărute în jurul unui dinte temporar.

- manifestări febrile;
- tulburări digestive: greaţă, vomă, diaree – poate determina scăderea în greutate în acea perioadă;
- tulburări nervoase, insomnie;
- eriteme fesiere.
Un lucru deosebit de important legat de erupţia dentară este faptul că, odată ajuns în cavitatea bucală, dintele se găseşte într-un stadiu incomplet de dezvoltare. Urmează o perioadă de maturare a smalţului dentar, când acesta se încarcă cu minerale prin absorbţie din salivă şi o perioadă de dezvoltare a rădăcinii dentare. Pentru dinţii temporari, acesta se consumă într-un interval de 1-5 ani de la erupţie iar pentru dinţii definitivi dezvoltarea este completă la 2-3 ani de la erupţie. Alimentaţia corectă şi completă este extrem de impotantă.

Se pot administra suspensii orale pediatrice, nurofen/paracetamol, conform indicatiilor de dozaj, pe vârstă şi greutate. O doză la interval de 12 ore în zilele care însotesc erupţia dentară.
Tratamentul local : geluri de badijonaj pentru mucoasă (Calpol).
În cazul în care exista stomatită, se face badijonaj local cu glicerină boraxată sau glicerină tamponată cu nistatină (dozată conform prescripţiei medicului).

Tratamentul homeopat se poate face pe următoarea schemă:
-       Chamomilla ch 9 câte 2 granule la 15 min – în criză (în prima zi)
-       Cu pulsatilla ch 7 câte 2 granule la 30 min – în criză
-       sau arnică ch 9 câte 2 granule la 15 min – în criza.
Dupa criză se raresc dozele şi se ajunge la o priză din fiecare, de 2 ori/zi.

Material furnizat de Clinica de Medicină Dentară Neodent