Acrilamida, duşmanul din umbră Vă este poftă de cartofi prăjiţi, chipsuri şi biscuiţi? Mai gândiţi-vă!

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a publicat, ieri, un aviz ştiinţific ce confirmă că acrilamida din anumite alimente, cum ar fi biscuiţii sau chipsurile, prezintă un risc pentru sănătatea publică. În opinia celor de la EFSA, această substanţă chimică poate creşte riscurile de cancer la consumatori. EFSA a făcut o evaluare a riscurilor existenţei acestei substanţe în alimentaţie pe baza a circa 100 de studii ştiinţifice şi a datelor strânse de la consumatori, organizaţii neguvernamentale şi din sectorul industriei agroalimentare.

Acrilamida este un compus chimic ce se formează în alimentele bogate în amidon în timpul procesării la temperaturi înalte, cum ar fi prăjirea, coacerea şi frigerea. Prin urmare, biscuiţii, chipsurile, cartofii prăjiţi, cafeaua, cerealele sau pâinea prăjită pot conţine acrilamidă. Studii realizate pe animale au arătat că substanţa este genotoxică şi cancerigenă, acest compus putând, prin urmare, să deterioreze ADN-ul şi să provoace cancer. Autoritatea Europeană a ajuns la concluzia că acrilamida poate mări riscul de dezvoltare a unui cancer, subliniind că cei mai expuşi sunt copiii. Nutriţioniştii atrag atenţia că există momente în care se consumă mari cantităţi de alimente (de obicei alimente preferate sau, de cele mai multe ori, nesănătoase), ca urmare a unor stări sufleteşti, şi nu a senzaţiei de foame. De aceea, trebuie să aveţi grijă la consumul nepotrivit de alimente.

Opinia EFSA nu are valoare de constrângere, însă poate determina Uniunea Europeană şi statele membre să ia în considerare limitarea expunerii consumatorilor la această substanţă, prin modificarea obiceiurilor alimentare sau de pregătire a alimentelor ori prin întărirea controlului asupra producţiei alimentare. Comisia Europeană a tras semnale de alarmă încă din 2011, recomandând ţărilor membre ale UE să efectueze anchete atunci când nivelurile de acrilamidă din produsele alimentare depăşesc anumite valori de referinţă.