Voceaconstantei.ro Glaucomul

Glaucomul, afecţiune invalidantă ce afectează aproximativ 2% din populaţia mondială rămâne o problemă de sănătate publică datorită riscului crescut de cecitate datorat simptomelor subiective extrem de reduse ceea ce duce la diagnosticarea tardivă a acestei boli. Glaucomul este o noţiune generică ce include mai multe afecţiuni având ca evoluţie finală moartea celulelor ganglionare retiniene şi implicit orbirea.Conform statisticilor internaţionale, peste 90 milioane de persoane sunt afectate de glaucom şi mai mult de 9 milioane au ajuns în stadiul f.p.l. (fără percepţia luminii) din cauza glaucomului. Oftalmologii apreciază că în România sunt aproximativ 150000 de glaucomatoşi din care numai 1/6 sunt trataţi.
Diagnosticul de glaucom se poate stabili relativ simplu şi nu implică investigaţii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul că glaucomul nu dă simptome specifice până în momentul în care vederea este mult afectată. Astfel, majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în faze avansate ale bolii. De regulă, boala apare în jurul vârstei de 40 ani, riscul de apariţie a bolii fiind mai frecvent la cei care au cazuri de glaucom în familie. Este o boală progresivă pentru care nu există tratament de vindecare, dar care, prin tratament corect vederea poate fi păstrată pentru toată viaţa.
Glaucomul este o boală periculoasă pentru că, de cele mai multe ori nu prezintă nici un semn, poate eventual înceţoşarea sau scăderea vederii, fapt pentru care (de regulă după 40 ani) se prezintă pentru prescriere de ochelari. Orice pierdere a vederii care s-a produs până în momentul diagnosticării şi începerii tratamentului este ireversibilă .

Singurul mod de a descoperi la timp această afecţiune este de a efectua controale periodice la oftalmolog, în special după vîrsta de 40 ani pentru: măsurarea presiunii intraoculare, examinarea fundului de ochi , examenul câmpului vizual şi măsurarea grosimii corneei (pahimetrie).
Dacă se stabileste diagnosticul de glaucom, măsurarea presiunii intraoculare se poate face lunar, sau chiar de mai multe ori în cursul aceleiaşi zile, examenul fundului de ochi la 3 luni, iar o dată la 6 luni efectuarea câmpului vizual.

Controlul glaucomului se face prin administrarea de coliruri (picături), care au rolul tocmai de a reduce presiunea intraoculară, presiune care afectează nervul optic, afectare care duce la, pierderea câmpului vizual. Numai oftalmologul dumneavoastră poate decide ritmul de administrare a colirurilor. De regulă, se începe cu administrarea unui singur colir. În funcţie de evoluţia bolii se poate asocia încă un colir sau două. Dacă tratamentul de mai sus nu-şi arată eficienţa sau nu sunt administrate corect se poate recurge la trabeculoplastie Laser sau chiar chirurgie filtrantă (bay-pass). Tratamentul antiglaucomatos este foarte scump, dar colirurile sunt GRATUITE, aşa că înscrierea la medicul de familie îi asigură pacientului accesul la aceste medicamente gratuite (prin scrisoare medicală de la oftalmologul dumneavoastră).

Tratamentul corect şi instituit la timp, împreună cu cooperarea pacientului reprezintă elementele esenţiale în prevenirea orbirii cauzate de aceasta boală. Există factori de risc ce nu pot fi influenţaţi (vârsta, sexul şi rasa), dar alţii pot fi trataţi: vasospasmul cât şi hipotensiunea arterială. Ele pot fi ameliorate prin anumite modificări ale stilului de viaţă: exerciţiul fizic, o dieta sănătoasă, aport suficient de lichide şi sare. Cea mai importantă este prezentarea la medic în timp util: după 40 de ani e bine a se face un examen oftalmologic cel mult o dată la 5 ani; dacă există suspiciunea de glaucom controalele trebuie să se intensifice; la cei cu istoric familial de glaucom controlul de specialitate trebuie facut mai devreme. În concluzie, dacă boala a fost diagnosticată şi tratată corespunzator, pacientul glaucomatos poate avea o viaţă absolut normală. El trebuie însă să respecte tratamentul şi să se prezinte cu rigurozitate la controalele oftalmologice periodice. Practica standard a fost să se apeleze la chirurgie dacă medicamentele sunt fără efect.

Concluzii:
Glaucomul este o boală ,,insiduoasă”, fără manifestări zgomotoase, cu o frecvenţă din ce în ce mai crescută, care dacă nu este tratată sau este incorect tratată, duce la orbire ireversibilă.

Vizitele periodice la medicul oftalmolog, investigaţiile complete, tratamentul corect administrat în funcţie de caz, efectuat cu seriozitate de către pacient, pot preveni efectele nedorite ale acestei boli.
Nu trebuie neglijat nici faptul că multe medicamente (pentru alte afecţiuni) sunt contraindicate în glucom, aşa că atunci când vă prezentaţi la control pentru alte afecţiuni, să atenţionaţi medicul că suferiţi de glaucom.
De reţinut că alcoolul, cofeina (din cafea, din coca-cola), somniferele (de tip diazepam), calmantele (de tip atropina) sunt contraindicate în glaucom.
Tratamentul corect şi instituit la timp, împreună cu cooperarea pacientului reprezintă elementele esenţiale în prevenirea orbirii cauzate de aceasta boală.

Dr. Farah CONSTANTIN, medic primar oftalmolog
Șef de Lucrări Universitar, Doctor în Științe Medicale
www.alfa-oculus.ro
Sursă foto: lyonsfamilyeyecare.com


Sursa: Voceaconstantei.ro