Coloana vertebrală umană este formată din vertebre, care sunt 24 la număr. Vertebrele se aranjează una peste alta, formând coloana vertebrală, care oferă organismului forma sa. Vertebrele sunt legate între ele printr-un disc intervertebral, format dintr-un inel exterior fibros și rezistent și un țesut gelatinos elastic, numit nucleul pulpos. Un disc sănătos este ca un amortizor, care conferă coloanei vertebrale o protecție la șocurile produse de mișcări ample, cum ar fi fuga, săritul sau ridicarea unor greutăți. Dacă inelul exterior este lezat prin traumatisme sau slăbit prin îmbătrânire, ca urmare a unor boli degenerative, poate da posibilitatea nucleului gelatinos, care se afla sub presiune, să fie proeminentă sau să iasă din disc, ceea ce conduce la apariția herniei de disc.

Hernia de disc este o afecțiune prin care o parte din discul intervertebral se fragmentează și ajunge să comprime rădăcinile nervoase sau măduva spinării aflate în canalul spinal din vecinătatea sa. Cel mai frecvent hernia de disc apare în regiunea inferioară a coloanei vertebrale – numită regiune lombară.

Simptomele unei hernii de disc:

Sindrom de afectare vertebrală, manifestat prin durere la nivel lombar, cu caracter violent, continuu, care se accentuează la mers, la schimbarea pozitiei, efort, tuse, strănut etc.
Sindrom de suferință radiculară, manifestat prin durere care apare de sus în jos cuprinzând fesa, fața posterioară a coapsei, gamba, piciorul și degetele. La aceste dureri se asociază senzațiile de amorțire, ințepătură, furnicătură. Ulterior scade forța musculară, se abolesc sau diminuează reflexele membrelor inferioare sau poate apărea paralezia piciorului. De asemenea se pot asocia tulburări de micțiune și de potență sexuală.

Factori de risc:

- Înaintarea în vârstă. Procesul de îmbătrânire a discurilor în regiunea lombară inferioară, la fel ca și accidentările frecvente ale discurilor sau muşchilor spinali cresc predispoziția pentru apariția herniei de disc.

- Sexul masculin. La bărbați hernia de disc lombară apare mai frecvent.

- Istoric de accidentări la nivel lombar.

- Activități cu risc crescut de dezvoltare a herniei de disc, cum ar fi poziția șezîndă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte grele, răsuciri sau aplecări frecvente, exerciții fizice grele, vibrații constante (cum ar fi condusul mașinii).

- Exerciții executate neregulat sau efectuarea de exerciții cu încordare crescută pentru o perioadă lungă de timp.

- Fumatul

- Obezitatea. Creșterea greutății corporale cauzează o sarcină crescută asupra discurilor de la nivelul lombar.

- Tusea frecventă.

După un examen clinic detaliat, medicul va stabili nivelul la care s-a produs hernia şi va alege metoda de explorare pentru confirmarea nivelului şi a gradului de herniere a discului – de exemplu, explorare prin computer tomografie (CT) sau rezonanță magnetică (IRM).

Rezonanța magnetică confirmă diagnosticul, localizarea și severitatea herniei de disc, având imagini detaliate ale țesuturilor moi ale coloanei vertebrale, pe când tomografia computerizată dezvăluie imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei vertebrale.

IRM-ul este preferat de obicei CT-ului pentru diagnosticarea herniilor de disc situate în regiunea lombară. Radiografiile osoase, în general nu sunt necesare pentru diagnosticarea herniilor de disc, însă în unele cazuri sunt indicate pentru a exclude situații de instabilitate a coloanei vertebrale (situație în care vertebrele se mișcă una față de alta).

Odată ce va fi stabilit diagnosticul de hernie de disc se impune alegerea unui tratament adecvat.

Sursa: Voceaconstantei.ro