Astăzi este despre poetul român, Panait Cerna

Astăzi s-a născut poetul tradiționalist, Panait Cerna.
 
Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, s-a născut la data 25 septembrie 1881, Cerna, județul Tulcea și a decedat la 26 martie 1913, în Leipzig.
 
A fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu, precum și filosof, critic literar și traducător.
 
Vorbitor nativ al bulgarei, Panait Cerna a scris cu toate acestea în română și a dezvoltat un stil tradiționalist, care a fost legat de clasicism și neoclasicism.
 
Încă de la 12 ani, din 1893, de când s-a înscris la liceul „Nicolae Bălcescu" din Brăila pe care îl termină, se întreține singur.
 
Citește clasicii români, îndeosebi Eminescu și Coșbuc, dar este atras și de literatura universală, citind în original poezie franceză și germană. Traduce poezie și scrie versuri.

În 1897, la 24 august, debutează în revista "Foaia interesantă" a lui George Coșbuc cu poezia Trecut (după Lenau), semnată Panait Cerna.
 

În anul 1900 se înscrie simultan la facultățile de Fizico-Chimie și Folozofie din București, cu regretul că nu se poate înscrie și la Matematică.

În octombrie se retrage de la Facultatea de Științe, rămânând numai la Filozofie, pe care o urmează în ciuda lipsurilor materiale.
 
La Filozofie este coleg cu Eugen Lovinescu, care îl va evocă în Memorii.
În revista "Ovidiu" din Constanța publică poezia lsus (prima variantă).
 
În 1907 publică în "Convorbiri literare" poezia Zile de durere, inspirată din tragedia rascoalelor țărănești.


Ajutat de junimiști, în noiembrie, pleacă la studii în Germania.
Publică poeziile: Către Ines, Chemare, Către pace (într-o nouă formă), Cantec de noapte, Floare și genune, Amor, Închinare, majoritatea în "Convorbiri literare".
 
În 1909, revede un studiu despre Goethe și începe să scrie ampla poezie Poporul.

În iulie publică în "Convorbiri literare" un studiu despre Eminescu.

În octombrie-noiembrie în numărul dublu al "Convorbirilor literare" îi apare studiul despre Faust. Îi apar poeziile Dor și Poporul.
 
În 1912, pentru volumul Poezii, apărut în 1910, Academia Română îi acordă „partea cea mai mare din premiul „Adamachi", în valoare de 3000 lei; raportul pentru premiere îl prezintă scriitorul Duiliu Zamfirescu.
 
În 1913, Panait Cerna își susține teza de doctorat „Lirica de idei”. Își ia doctoratul cu magna cum laude.
În același an, la 26 martie, la Leipzig, Panait Cerna, bolnav de pneumonie, se stinge fulgerător din viață.