Data de 22 august marchează nașterea scriitorului Panait Istrati

Scriitorul Panait Istrati s-a născut pe 10/22 august în 1884, la Brăila. A fost fiul unui negustor grec (Gheorghios Valsamis) și al Joiței Istrate.

A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp, a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne. Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderență făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul „Hotel Regina” în revista România muncitoare. Între 1910-1912 își publică, în aceeași revistă, primele povestiri: „Mântuitorul”, „Calul lui Bălan”, „Familia noastră”, „1 Mai”. Colaborează și la alte ziare: Viața socială, Dimineața, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea „Chira Chiralina” a fost publicată în 1923 cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Bărăganului, Les Récits d'Adrien Zograffi („Povestile lui Adrian Zograffi”).

În 1927, a vizitat Moscova și Kievul. În Rusia îl intâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său „Zorba Grecul”). În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul „L’Homme qui n’adhère à rien”, în care se conturează atitudinea sa în privința independenței. Chintesența acestui eseu îi atrage vehemente contestări.

A fost tratat de TBC în Franța, la Nisa, și apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret , la 51 de ani. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Milița Petrașcu.

Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.